BNR: Rata inflației va crește în ritm accelerat până la 11,2% în trimestrul II din 2022

„În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au discutat îndelung noul scenariu de prognoză, arătând că, în contextul datelor disponibile şi al reglementărilor în vigoare, acesta evidenţiază o înrăutăţire considerabilă a perspectivei inflaţiei, aproape exclusiv pe termen scurt. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să-şi accentueze puternic creşterea în trimestrul II 2022 – până la 11,2% în iunie, comparativ cu 8,6% în proiecţia precedentă -, şi să descrească doar gradual pe parcursul următoarelor trei trimestre, pe o traiectorie mult superioară celei previzionate anterior, rămânând în decembrie 2022 la 9,6%, faţă de 5,9% în prognoza precedentă. Ea este însă aşteptată să cunoască o ajustare descendentă relativ abruptă în prima parte a anului viitor, pe fondul unor ample efecte de bază, şi să reintre în trimestrul IV 2023 în interiorul intervalului ţintei, doar uşor mai târziu decât s-a anticipat anterior, coborând în decembrie la 3,2%, marginal sub nivelul indicat de prognoza din noiembrie 2021”, se spune în minuta BNR.

Responsabile de noua înrăutăţire considerabilă a perspectivei inflaţiei continuă să fie exclusiv şocuri adverse pe partea ofertei, îndeosebi externe, au subliniat în repetate rânduri membrii Consiliului.

Potrivit BNR, s-a observat că principalele efecte inflaţioniste suplimentare sunt aşteptate să vină din majorări mult mai ample ale preţurilor gazelor naturale şi energiei electrice, ce se vor evidenţia pregnant după suspendarea în luna aprilie a schemelor de compensare aplicate pentru consumatorii casnici; ele vor fi probabil succedate de câteva mici creşteri în semestrul II 2022, justificate de reînnoiri ale contractelor de furnizare, şi vor fi acompaniate de influenţe suplimentare, însă mult mai modeste, anticipate din partea celorlalte componente exogene ale IPC – combustibili, produse din tutun, preţuri administrate şi LFO.

BNR menţionează că, în contextul schemelor de compensare prezumate a fi aplicate până în luna martie 2022, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să scadă foarte uşor în intervalul ianuarie-martie, dar să consemneze un salt amplu şi să atingă un vârf în luna aprilie, odată cu revenirea preţurilor la nivelurile prevăzute în contracte. S-a admis, însă, că există mari incertitudini în ceea ce priveşte caracteristicile viitoare ale măsurilor de sprijin, fiind posibilă, printre altele, prelungirea cu încă trei luni a schemei curente de compensare şi plafonare a preţurilor, potrivit informaţiilor din spaţiul public. Dar, chiar şi într-un asemenea scenariu ipotetic, rata anuală a inflaţiei ar putea să urce la un nivel de două cifre în trimestrul III 2022, iar abaterea ei semnificativă de la intervalul ţintei este de aşteptat să se prelungească cu încă un trimestru, comparativ cu scenariul de bază, au observat membrii Consiliului.

În acelaşi timp, s-a arătat că incertitudini mari continuă să fie asociate modului de evaluare şi de includere în calculul IPC a impactului schemelor de sprijin. Totodată, s-a convenit că balanţa integrală a riscurilor induse de factorii pe partea ofertei rămâne înclinată uşor în sens ascendent pe termen scurt, în principal în cazul preţurilor produselor energetice şi ale mărfurilor agroalimentare, inclusiv pe fondul situaţiei geopolitice Rusia-Ucraina.

În acest context, membrii Consiliului s-au arătat foarte preocupaţi de perspectiva creşterii ratei anuale a inflaţiei la un nivel de două cifre în trimestrul II – pentru prima dată in istoria strategiei de ţintire directă a inflaţiei a BNR -, precum şi de probabila menţinere a dinamicii inflaţiei mult deasupra intervalului ţintei până spre mijlocul anului viitor. S-a apreciat în mod unanim că o asemenea evoluţie reclamă creşterea pasului de majorare a ratei dobânzii-cheie, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a prevenirii declanşării unei creşteri autoîntreţinute a nivelului general al preţurilor de consum – eventual printr-o spirală salarii-preţuri -, dar şi din perspectiva credibilităţii băncii centrale. În acelaşi timp, s-a reafirmat că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele inflaţioniste directe ale şocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe termen mai lung.

Din partea factorilor fundamentali, sunt însă de aşteptat presiuni inflaţioniste mult mai modeste decât în prognoza precedentă şi în atenuare treptată începând cu semestrul II 2022, au concluzionat membrii Consiliului, date fiind valorile considerabil mai mici ale excedentului de cerere agregată anticipate pe orizontul prognozei, în condiţiile recentelor revizuiri semnificative în jos ale datelor statistice şi previziunilor privind creşterea PIB în 2021, dar şi în 2022 şi 2023.

În schimb, inflaţia de bază va recepta probabil şi pe termen scurt efecte directe şi indirecte relativ mai puternice venite din şocuri pe partea ofertei, au remarcat membrii Consiliului, mai cu seamă din creşterea cotaţiilor mărfurilor agroalimentare şi energetice, dar şi din disfuncţionalităţi în lanţurile de producţie şi aprovizionare, ce vor fi potenţate, pe mai departe, de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt şi de dimensiunea însemnată a importurilor. În aceste condiţii, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat va continua probabil să crească până la un maxim de 5,3 la sută la finele trimestrului I 2022, vizibil deasupra vârfului de 4,8 la sută anticipat anterior, pentru ca în a doua parte a anului curent să se înscrie pe o traiectorie descendentă ceva mai pronunţată decât în previziunile precedente şi să coboare la finele orizontului proiecţiei la 3,2 la sută, marginal sub nivelul prognozat în noiembrie.

Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, membrii Consiliului au observat că după ce a atins probabil o dinamică foarte înaltă din perspectivă istorică în 2021, dar semnificativ inferioară celei previzionate anterior, creşterea economică este aşteptată să decelereze considerabil în 2022 şi 2023, şi mai pronunţat decât s-a anticipat în noiembrie 2021, inclusiv în condiţiile unor efecte expansioniste ceva mai temperate anticipate din partea absorbţiei de fonduri europene aferente instrumentului Next Generation EU. Evoluţia implică valori mult mai joase ale excedentului de cerere agregată pe orizontul prognozei faţă de cele estimate anterior şi care se restrâng gradual de la mijlocul anului curent, până aproape de anulare la finele orizontului prognozei, chiar şi în condiţiile unei dinamici sensibil mai scăzute a PIB potenţial.

S-a sesizat că determinantul major al avansului PIB va rămâne consumul privat, în condiţiile anticipării unei creşteri relativ robuste a acestuia pe orizontul proiecţiei, doar ceva mai temperate decât s-a previzionat anterior, inclusiv pe fondul majorării în acest an a transferurilor sociale şi a salariului minim brut pe economie, dar şi în contextul ascensiunii ratei inflaţiei, al creşterii treptate a ratelor dobânzilor bancare şi al progresului consolidării fiscale.

În cazul formării brute de capital fix sunt posibile dinamici semnificativ mai modeste decât în prognoza precedentă, cu precădere în anul curent, însă superioare mediei anilor pre-pandemie, au remarcat membrii Consiliului, date fiind probabila creştere a cheltuielilor publice de capital, inclusiv cu aportul fondurilor europene, şi prezumatul efect de antrenare exercitat asupra sectorului privat, dar şi influenţele inhibitoare venite din scumpirea materialelor de construcţii şi a energiei, precum şi din blocaje în lanţuri de producţie şi din relativa înăsprire a condiţiilor financiare.

Din partea exportului net, se anticipează, în schimb, un impact contracţionist minor, atât în 2022, cât şi în 2023, şi în scădere considerabilă faţă de 2021. Perspectiva deficitului de cont curent consemnează însă o relativă înrăutăţire, în condiţiile în care ponderea acestuia în PIB şi-a accentuat probabil peste aşteptări creşterea în 2021, depăşind şi mai mult standardele europene, iar în 2022 şi 2023 este aşteptată să cunoască doar mici corecţii descendente, inclusiv pe fondul persistenţei unor constrângeri asupra producţiei interne şi a unei dinamici nefavorabile a preţurilor materiilor prime şi mărfurilor pe piaţa internaţională. Perspectiva a fost considerată deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului şi cu potenţiale implicaţii adverse asupra inflaţiei, dar şi asupra sustenabilităţii creşterii economice.

În acelaşi timp, s-a apreciat că criza energetică – posibil agravată de conflictul Rusia-Ucraina -, împreună cu blocajele în lanţurile de producţie şi aprovizionare continuă să reprezinte surse majore de incertitudini şi riscuri, prin impactul potenţial exercitat la nivel global/european, precum şi pe plan intern, asupra cererii de consum şi asupra activităţii şi planurilor de investiţii ale firmelor, de natură să afecteze evoluţia pe termen scurt a cererii agregate, dar şi potenţialul de creştere a economiei pe un orizont mai îndelungat de timp.

Totodată, membrii Consiliului şi-au reiterat preocupările legate de perspectiva absorbţiei fondurilor europene, mai ales a celor aferente programului Next Generation EU, reliefând atât condiţiile stricte ce trebuie îndeplinite pentru accesarea acestora, cât şi importanţa lor majoră pentru realizarea reformelor structurale şi investiţiilor necesare economiei româneşti, precum şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului consolidării bugetare graduale.

Potrivit BNR, s-a considerat că incertitudini continuă să decurgă şi din evoluţia pandemiei, în contextul fazei încă ascendente a actualului val pandemic, provocat de varianta mai contagioasă a coronavirusului, Omicron, mai puţin virulentă, totuşi, şi implicând o severitate mai scăzută şi în atenuare a restricţiilor asociate, inclusiv în multe state europene.

Conduita politicii fiscale rămâne, însă, o sursă semnificativă de incertitudini şi riscuri la adresa previziunilor, au convenit membrii Consiliului, evidenţiind, pe de o parte, deficitul bugetar inferior ţintei înregistrat în 2021, iar, pe de altă parte, cerinţa continuării consolidării fiscale corespunzător angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, dar într-un context economic şi social dificil pe plan intern şi global, marcat de criza energetică şi de tensiuni geopolitice, precum şi de tendinţa de înăsprire a condiţiilor de finanţare.