BNR va elabora reguli de creditare în valută a IMM-urilor, la fel ca în cazul populaţiei

„Ponderea mare a creditelor în valută acordate IMM (în mare parte neprotejate la riscul de curs de schimb) va conduce probabil la iniţierea de măsuri pentru extinderea reglementărilor privind creditarea în valută la toţi debitorii neprotejaţi faţă de acest risc, inclusiv IMM, în conformitate cu recomandările CERS”, se arată în Raportul asupra stabilităţii financiare, ediţia 2012, întocmit de BNR.

Întreprinderile mici şi mijlocii au consemnat în prima parte a anului un risc de credit în creştere, cu o rată a împrumuturilor neperformante de 23,2% în iulie, faţă de 15,1% în decembrie
2010, în timp ce în cazul corporaţiilor rata creditelor neperformante a fost de 4,3% în iulie.

Majorarea riscului în cazul IMM-urilor s-a produs pe fondul unei rate subunitare de acoperire a cheltuielilor cu dobânzile din profituri, fluxurilor de numerar generate din activitatea de bază în scădere cu 7,3% în decembrie 2011 faţă de decembrie 2010 şi diminuării marjei profitului brut.

„Cea mai mare dificultate în identificarea de resurse financiare pentru onorarea obligaţiilor scadente a fost înregistrată de către IMM. Durata medie de încasare a creanţelor IMM s-a stabilizat în anul
2011, dar se menţine la un nivel ridicat (media este de 119 zile în anul 2011 faţă de 117 zile în anul 2010″, se mai spune în raportul băncii centrale.

Reprezentanţii BNR au explicat că recomandările Comitetului European de Risc Sistemic (CERS) privind măsurile de protecţie a debitorilor faţă de riscul valutar trebuie fie adoptate în legislaţia internă, fie respinse pe baza unei analize care să evidenţieze că nu există pericole pe diferitele segmente de clienţi.

BNR va trebui să ia o decizie până la finele acestui an, şi, din analizele realizate până în preznt, rezultă că cel mai probabil se vor modifica regulamentele pentru a introduce criterii de creditare şi de analiză a riscurilor la finanţările în valută acordate IMM-urilor.

În cazul populaţiei, cele mai recente reglementări privind creditul în valută au fost adoptate în octombrie 2011, şi vizează limitări ale creditului de consum şi modalităţi de calcul al gradului maxim de îndatorare.

Pentru gradul maxim de îndatorare a populaţiei, băncile trebuie să ia în calcul riscul valutar, riscul de rată a dobânzii şi riscul de diminuare a veniturilor disponibile pe perioada de derulare a creditului.

În cazul creditelor imobiliare, clienţii care obţin venituri în lei trebuie să aibă un avans de minim 25% pentru creditele în euro şi de 40% pentru creditele în alte valute.

Raportul de stabilitate aminteşte că rata creditelor neperformante acordate firmelor s-a majorat de la 12,3% în decembrie 2011 la 17,6% la sfârşitul primului semestru al acestui an, cu perspective de creştere pe termen scurt. Nivelul acestei rate ar putea atinge punctului maxim în perioada următoare, întrucât dinamica acestui indicator tinde să se reducă, numărul companiilor care generează pentru prima dată credite neperformante descrie o pantă descendentă, iar fluxul net al numărului de firme care au primit finanţare „a intrat în teritoriul pozitiv”.

„Modelele interne ale BNR privind estimarea probabilităţii de nerambursare indică faptul că necesarul de provizioane cel mai probabil va continua să crească, cu amplitudini diferite la nivelul instituţiilor de credit, influenţând negativ rentabilitatea activităţii bancare. Creşterea estimată a provizioanelor pentru anul 2012 (în situaţia scenariului macroeconomic de bază) se situează însă semnificativ sub dinamica înregistrată în anul 2011. BNR va continua monitorizarea adecvării nivelurilor provizioanelor constituite de bănci, astfel încât acestea să acopere riscurile aşteptate”, se arată în raport.

IMM-urile care au fost sprijinite de fondurile de garantare a creditelor au avut performanţe superioare în anul 2011, cu o rentabilitate a capitalurilor de 23,5%, faţă de restul IMM-urilor, care au avut o rentabilitate de 7,7%. Acestea au avut totodată o rată a creditelor neperformante semnificativ mai mică decât media IMM-urilor, de 10,9% faţă de 23,2%, ceea ce arată necesitatea folosirii pe o scară mai largă de către bănci a sprijinului oferit de fondurile de garantare a creditelor pentru IMM-urile eligibile.

În perioada ianuarie 2011 – august 2012, circa 91% din incidentele de plăţi majore generate de companii au aparţinut IMM-urilor, din care 52% au reprezentat microîntreprinderi).

„O evoluţie care trebuie monitorizată în continuare este accesul la finanţare al IMM. În perioada decembrie 2010 – iunie 2012, IMM au primit finanţări în creştere cu 4,9% ( +7,5% de
la băncile rezidente), în timp ce la corporaţii avansul a fost mai însemnat (8,2%), consecvent cu existenţa unui canal de credit în economia românească, a cărui prezenţă favorizează firmele de mari dimensiuni, cu dotări mai consistente cu active, relaţii de durată mai îndelungată cu creditorii şi fluxuri de lichiditate semnificative. Numărul IMM cu credite a scăzut în perioada decembrie 2008 – decembrie 2011 de la 91.000 la 76.000 în cazul băncilor rezidente, astfel că ponderea IMM care îşi finanţează activitatea prin credite de la bănci şi IFN, autohtone sau străine, rămâne relativ scăzută (aproximativ 21% din numărul IMM active113), o alternativă fiind constituirea de solduri precauţionare în depozite bancare.”, se mai spune în raport.

În acelaşi timp, importanţa economică a IMM care apelează la credite financiare, interne sau externe, pentru finanţarea activităţii se menţine ridicată, însă este în uşoară scădere, contribuţia la VAB a
companiilor nefinanciare diminuându-se de la 33,8% în 2008 la 31,8% în 2011, în timp ce situaţia salariaţilor s-a modificat marginal (de la 34,4% în 2008 la 33,2% din numărul total al salariaţilor companiilor nefinanciare în 2011).

Sectorul bancar românesc continuă totuşi să fie bine poziţionat pentru acoperirea riscurilor rezultate din creditarea companiilor, având în vedere că rata de adecvare a capitalului, de 14,7% în iunie 2012, se situează peste pragul reglementat, gradul de acoperire cu provizioane a riscurilor aşteptate aferent sectorului companii este adecvat, de circa 92% după primul semestru, iar valoarea colateralului solicitat acoperă în general riscurile.