BNS atrage atenția asupra inegalităților din sistemul fiscal din România. În timp ce angajații au o sarcină fiscală similară mediei europene, angajatorii benefiziază de condiții de paradis fiscal
„Angajaţii români au o sarcină fiscală similară mediei europene, în timp ce în cazul angajatorilor români şi a altor categorii de persoane ce obţin venituri, altele decât cele din muncă, situaţia este asemănătoare unui paradis fiscal. Impozitul pe venit, dar şi restul taxelor pe muncă nu joacă un rol important doar în generarea de venituri pentru bugetul consolidat, ci constituie un instrument semnificativ de redistribuire a creşterii economice între clasele sociale”, precizează sursa citată.
În plus, apreciază BNS, sistemul fiscal este un instrument esenţial pentru reducerea inegalităţilor şi combaterea sărăciei. Datele europene arată că cei mai bogaţi 1% din europeni deţin 25,6% din averile existente la nivel european. România are cea mai mare rată a riscului de sărăcie în muncă: în 2023 a fost 15,3%, în creştere cu 0,8 puncte procentuale faţă de 2022, nivelul fiind aproape dublu faţă de media Uniunii Europene. De asemenea, tot în România, nivelul inegalităţilor este unul din cele mai ridicate din Europa. Mai exact, cei mai bogaţi 20% din români câştigă de 6 ori mai mult decât cei mai săraci 20%, în timp ce în Europa, în medie, cei mai bogaţi 20% din europeni câştigă de 4,7 ori mai mult decât cei mai săraci 20% din europeni. Nici un stat membru al UE nu are o sarcină fiscală asumată de angajat atât de mare, indiferent de nivelul veniturilor.
Conform comunicatului, la nivelul Uniunii Europene se colectează taxe pe muncă la nivelul a 20,3%, România colectează doar 11,4%, deşi are cea mai mare sarcină fiscală pe muncă. Taxele pe muncă sunt suportate după cum urmează: angajatorii: UE – 8% din PIB, România – 0,9% din PIB, iar angajaţii: UE – 10,1% din PIB; România – 10,4% din PIB. În ceea ce priveşte taxarea veniturilor personale, altele decât cele din muncă: UE colectează 2,3% din PIB, iar România colectează 0,2% din PIB.
„Angajaţii din România au o sarcină fiscală raportată la PIB similară mediei europene. În schimb, pentru angajatori, dar şi pentru alte categorii de persoane ce obţin venituri, altele decât cele din muncă, situaţia este asemănătoare unui paradis fiscal. Sarcina fiscală este aproape identică, indiferent de nivelul veniturilor. România are una dintre cele mai ridicate cote de impunere efectivă pentru persoanele cu venituri mici: 50% din salariul mediu”, precizează sursa citată.
Pentru un salariat cu venituri egale cu 67% din salariul mediu brut (4.670 lei), rata efectivă de impunere suportată de angajat este 41,09%. Pentru un salariat cu un venit egal cu 167% din salariul mediu brut (11.642 lei), rata efectivă de impunere suportată de angajat este 41,5%. Contribuţiile la sistemul de pensii şi de sănătate reprezintă aproximativ 85% din această sarcina asumată de angajat.
Rata efectivă pentru impozitul pe venit este: de 6,5% în cazul celor cu salarii egale cu 167% din salariul mediu (11.642 lei), de 6.08% în cazul celor cu salarii egale cu 67% din salariul mediu (4.670 lei) şi de 6,49% pentru cei cu salarii egale cu salariul mediu brut pe economie (6.971 lei). Rata efectivă de impunere este aproape identică, indiferent de nivelul veniturilor. Doar în România şi Italia rata efectivă de impunere pentru angajaţii cu salarii mici este atât de ridicată.
BNS consideră că reducerea sarcinii fiscale pe muncă este o măsură extrem de necesară. În plus, există studii care indică faptul că o mutare a sarcinii fiscală de pe muncă pe consum şi proprietate ar putea să reprezinte un stimul pentru creşterea economică. Dar România are o problema: Fiscalitatea pe muncă este atât de ridicată din cauza cotelor de contribuţii sociale. Angajaţii români trebuie să susţină singuri sistemul public de pensii şi cel de asigurări de sănătate. Pentru ambele sisteme au fost operate recent modificări legislative ce presupun creşteri semnificative de cheltuieli. Mai trebuie adăugat faptul că sistemele de securitate socială vor fi greu încercate în perioada nu foarte îndepărtată (începând din 2030) de fenomenul îmbătrânirii populaţiei, ceea ce va însemna o presiune suplimentară pentru a asigura surse de finanţare.
„Introducerea sistemului progresiv de impunere a veniturilor din muncă este o soluţie ce ar putea reduce sarcina fiscală pe veniturile mici şi medii, însă efectul nu poate fi semnificativ, de vreme ce rată de impunere efectivă este de doar 6%. Introducerea progresivitatii impozitului pe venit trebuie să fie realizată astfel încât sarcina fiscală actuală să crească doar pe veniturile care sunt neobişnuit de mari faţă de nivelul mediu. Peste 40% din salariile din România se află la un nivel sub 67% din salariul mediu brut. 1,3% din salariaţii din România au venituri de 6 ori mai mari decât salariul mediu brut, indicând un nivel semnificativ de inegalitate. Diferenţa între cele mai mici 20% din salarii şi cele mai mari 20% este de aproape 5 ori”, se arată în comunicat.
În plus, „taxarea pe muncă trebuie redusă, acest lucru trebuie să fie o certitudine, însă nu este suficient doar atât. Reîmpărţirea sarcinii fiscale pe muncă între angajat şi angajator este esenţială. Aceasta trebuie însoţită de măsuri precum: introducerea progresivitatii impozitului pe venit, extinderea bazei de taxare pentru alte venituri decât cele din muncă, regândirea accesului la sistemul de prestaţii de securitate socială”.
Blocul Naţional Sindical şi cele 29 de federaţii afiliate cer o reformă fiscală urgentă. BNS anunţă că luni, 13 mai 2024, va organiza un miting începând cu ora 10:00, în faţa Guvernului. Mitingul va fi urmat, începând cu ora 12:00, de un marş către Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Finanţelor.