Boala diareică acută, prost gestionată de cele mai multe DSP, deşi e supravegheată într-un program de 4,19 milioane de lei

Din informaţiile făcute publice de către Ministerul Sănătăţii, cauza îmbolnăvirilor copiilor care au dezvoltat sindrom hemolitic uremic este tulpina de Escherichia coli (E. coli) enterohemoragic O26.

Pe 4 martie, Corpul de Control al ministrului Sănătăţii a prezentat concluziile preliminare privind cauzele îmbolnăvirii copiilor din Argeş.
Nu au fost respectate procedurile de raportare a situaţiilor privind bolile transmisibile şi infecţiilor nosocomiale, atât intra, cât şi interinstituţional, arată rezultatele preliminare ale controlului. Rezultatele acţiunii de control au fost înaintate Corpului de Control al Prim-Ministrului.

„În privința acţiunilor derulate la nivelul structurilor locale, potrivit informării transmise de către DSP Dolj, prin Sistemul Rapid de Alertă pentru alimente şi furaje, DSP Dolj a informat ANSVSA în privinţa neregulilor constatate în urma verificărilor efectuate la o exploataţie comercială de bovine din judeţul Dolj, care furnizează lapte crud pe raza județului Argeș. Astfel, la data de 26 februarie, o echipă de inspectori ai DSP Dolj, împreună cu medici veterinari de la DSVSA Dolj au constatat că nu se efectuează triajul epidemiologic al mulgătorilor – cinci persoane- la ieșirea din tură, motiv pentru care societatea a fost sancţionată cu amendă, în valoare de 3.000 de lei, conform HG 857/2011. La data de 2 martie o echipă a DSP Dolj a constatat neconformităţi în privința structurii controlului medical periodic conform fișei corespunzătoare personalului încadrat ca îngrijitor de animale”, a informat Corpul de Control al ministrului Sănătăţii. MS continuă să investigheze împreună cu specialişti din cadrul ANSVSA sursele de îmbolnăvire a copiilor cu sindrom hemolitic uremic.

Raportul oficial al Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile privind analiza evoluţiei bolii diareice acute la nivel naţional în 2014 semnala aceeaşi problemă: boala a fost prost gestionată de cele mai multe DSP din ţară.

Una dintre problemele semnalate de autorii raportului antemenţionat se referă la faptul că cele mai multe cazuri de boală diareică acută confirmată au avut etiologie neprecizată. Agentul etiologic a fost identificat la numai 14% dintre cazurile externate de boală diareică acută. Autorii raportului spun că se impune îmbunătăţirea activităţilor de diagnostic de laborator în cazul bolii diareice acute.

DSP din numai 16 judeţe au trimis tulpini pentru confirmare, serotipare, lizotipare la Institutul Cantacuzino, deşi metodologia de supraveghere a bolii diareice acute prevede ca o parte dintre tulpinile izolate şi tulpinile care nu au putut fi identificate în laboratorele proprii să fie trimise de către Direcţiile de Sănătate Publice judeţene şi a municipiului Bucureşti la INCDMI Cantacuzino pentru diagnostic, confirmare şi teste suplimentare, inclusiv de evaluare a rezistenţei la antibiotice.

Judeţele care nu au trimis tulpini la Institutul Cantacuzino pentru confirmare, serotipare, lizotipare, aşa cum prevede explicit legea, sunt: Argeş, Bihor, Bistriţa Năsăud, Braşov, Buzău, Caraş Severin, Călăraşi, Cluj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Ilfov, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea şi Vrancea.

Niciunul dintre cei 97 agenţi etiologici neidentificaţi, care au determinat boala diareică acută în 2014, nu a fost trimis la INCDMI Cantacuzino pentru diagnostic de către DSP-urile din ţară, aşa cum prevede explicit legea în această situaţie.

În cazul coproculturilor în care peste 80% dintre germenii bacterieni dezvoltaţi aparţin genului Escherichia, în lipsa unui agent etiologic bacterian cu patogenitate intestinală recunoscută, 10 colonii per proba biologică ar fi trebuit să fie trimise la INCDMI Cantacuzino pentru confirmare serologică şi moleculară a patotipurilor diareigene (EPEC, EHEC/VTEC, EIEC, ETEC, DAEC şi EAEC), însă această procedură nu a fost respectată de niciuna dintre structurile implicate în supraveghere (DSP).

În 2014, anul pentru care autorităţile au publicat cele mai recente informaţii centralizate, peste 58.000 de persoane au diagnosticate cu boală diareică acută. Majoritatea – copiii de 1-4 ani.

Din 2012 până în 2014, majoritatea cazurilor cu etiologie cunoscută au fost determinate de Rotavirus, patotipuri de E. coli, altele decât E. coli O157 şi Salmonella.

Sinteza informărilor săptămânale privind supravegherea bolii diareice acute în 2014, elaborate de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile, a relevat un număr total de aproximativ 58.100 cazuri, dintre care 32.729 cazuri internate. Nu s-a înregistrat niciun deces la grupa de vârstă sub un an, în schimb au fost identificate trei cazuri suspecte de sindrom hemolitic uremic care ulterior au fost infirmate. Cele mai multe cazuri internate cu boală diareică acută au afectat grupa de vârstă 1-4 ani. Majoritatea cazurilor cu etiologie cunoscută au fost determinate de Rotavirus (în 19.9% dintre cazurile cu etiologie cunoscută), Salmonella (în 19,2% dintre cazuri) şi alte patotipuri de E. coli decât E. Coli O157 (în 15.9% dintre cazuri).

Peste 60.000 de cazuri diagnosticate cu boala diareică acută în 2013. Majoritatea – copii de 1-4 ani

În perioada iunie – octombrie 2013, a fost raportat un număr de 60.754 cazuri diagnosticate cu boală diareică acută, dintre care 38.723 internate. Numărul de cazuri internate s-a încadrat în media ultimelor sezoane de supraveghere. Ca în ceilalţi ani, cele mai multe cazuri internate au fost la grupa de vârsta 1-4 ani şi în luna august. Majoritatea cazurilor cu etiologie cunoscută au fost determinate de: Rotavirus (în 23.7% dintre cazuri), alte patotipuri de E. coli decât E. Coli O157 (în 19.5% dintre cazuri) şi Salmonella (în 17.6% dintre cazuri), în această succesiune.
Nu s-a înregistrat niciun caz de sindrom hemolitic uremic (SHU).

Peste 36.000 de persoane diagnossticate cu boala diareică acută (BDA) în 2012. Majoritatea – copii de 1-4 ani

În perioda iunie-octombrie 2012 au fost raportate 36.962 cazuri internate cu boală diareică acută. Cele mai multe cazuri internate cu boala diareică acută au fost la grupa de vârstă 1-4 ani. Nu s-a înregistrat niciun deces la grupa de vârstă sub un an şi nici un caz de sindrom hemolitic uremic. Majoritatea cazurilor cu etiologie cunoscută au fost determinate de: Rotavirus (în 29,5% dintre cazuri), alte patotipuri de E. coli decât E. coli O157 (în 16,8% dintre cazuri), Salmonella (în 12,1% dintre cazuri), se mai arată în raportul din 2012 privind evoluţia bolilor transmisibile aflate în supraveghere.

În toţi cei trei ani analizaţi, supravegherea bolii diareice acute în judeţele sentinelă – Brăila, Constanţa, Galaţi şi Tulcea – a fost deficitară, atrag atenţia autorii raportului privind evoluţia bolilor transmisibile aflate în supraveghere, realizat de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile.

Escherichia coli enterohemoragic, printre cei mai frecvenţi agenţi patogeni transmişi prin alimente.

Într-un raport al Centrului Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate se arată că Salmonella spp., Campylobacter spp. şi Escherichia coli enterohemoragic sunt cei mai frecvenţi patogeni transmişi prin alimente, cu milioane de persoane afectate anual şi uneori, cu evoluţie severă şi fatală.

În majoritatea infecţiilor cu Escherichia coli enterohemoragic, boala este autolimitată, dar pot exista şi forme severe, inclusiv cu sindrom hemolitic uremic, în special la copiii mici şi la vârstnici. Rezervorul principal pentru acest patogen sunt bovinele, dar sunt implicate şi ovinele, caprinele, ocazional şi alte mamifere (porci, cai, iepuri, câini, pisici) sau păsări (pui, curcani).

Depistarea precoce şi asigurarea diagnosticului etiologic al boli diareice acute infecţionasă şi infecţiei cu E. Coli enterohemoragic EHEC, prevăzute în programul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile prioritare, care a avut un buget de 4,19 milioane lei în 2015.

Obiectivul programului este depistarea precoce şi asigurarea diagnosticului etiologic al bolilor transmisibile pentru implementarea măsurilor de limitare a răspândirii acestora. Printre acestea se numără boala diareică acută infecţionasă şi infecţia cu E. Coli enterohemoragic EHEC, inclusiv tulpina cu care au fost diagnosticaţi copiii din Argeş.

Pe lângă acestea, în program sunt incluse depistarea şi controlul: cazurilor de gripă, infecţiilor acute ale căilor respiratorii superioare şi inferioare, anginei streptococice, varicelei, giardiozei, mononucleozei infecţioase, cherato-conjunctivită epidemică, infecţiilor nosocomiale (toate manifestările clinice), encefalitei transmise prin vectori cu virusul West Nile, bolii meningococică, tetanosului, tetanosului neonatal, rujeolei, difteriei, infecţiei rubeolice congenitale a nou-născutului, botulismului, listeriozei, leptospirozei, meningitei virale, meningitei tuberculoase, legionelozei, ornitozei/psitacozei, antraxului, brucelozei acute, tularemiei, encefalitei infecţioase primare, malariei, leprei, tifosului exantematic/Brill, dengăi, ebolei.

Iată punct cu punct care sunt atribuţiile fiecărei instituţii care implementează programul şi pe ce sunt cheltuiţi banii alocaţi programului

Birourile epidemiologice din Direcţiile de Sănătate Publică

– supraveghează bolile transmisibile prin culegerea, validarea, analiza, interpretarea şi raportarea datelor epidemiologice, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 589/2007 privind stabilirea metodologiei de raportare şi de colectare a datelor pentru supravegherea bolilor transmisibile, ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1466/2008 pentru aprobarea circuitului informaţional al fişei unice de raportare a bolilor transmisibile şi metodologiile specifice de supraveghere elaborate de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile;

– supraveghează bolile transmisibile considerate probleme de sănătate publică locală, sub coordonarea structurilor de specialitate din centrele regionale de sănătate publică;
– instituie şi aplică măsurile de prevenire şi control a focarului de boală transmisibilă, inclusiv focare de tuberculoză cu mai mult de trei cazuri. Concret, efectuează ancheta epidemiologică, depistează contacţii/populaţia la risc, recoltează probele biologice, efectuează tratamentul profilactic.
– desfăşoară acţiuni speciale de depistare activă şi prevenire a bolilor transmisibile în comunităţi la risc, cu colaborarea centrului regional de sănătate publică;
– depistează, verifică şi raportează alertele naţionale, verifică alertele internaţionale şi asigură răspuns rapid la acestea;
– instruieşte personalul medico-sanitar şi mediatorii sanitari cu privire la prevenirea, depistarea, raportarea şi controlul bolilor transmisibile, precum şi cu privire la vaccinarea populaţiei din grupele expuse la risc;
– cumpără testele şi reactivii necesari pentru diagnosticul bolilor transmisibile prioritare;
– asigură schimbul de informaţii specific şi colaborarea interjudeţeană în probleme epidemiologie;
– organizează şi participă la derularea unor activităţi antiepidemice solicitate de Centrul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT);
– participă la realizarea de studii organizate de INSP prin CNSCBT şi/sau CRSP;
– cumpără medicamente, vaccinuri, dezinfectanţi, materiale sanitare, echipamentele de protecţie necesare pentru intervenţie în caz de focar/epidemie de boală transmisibilă sau situaţii de risc epidemiologic;
– realizează activităţi epidemiologice în situaţii de urgenţă, provocate de calamităţi naturale;
– încheie contracte de prestări servicii medicale cu medicii de familie şi asigurarea decontării serviciilor medicale de inoculare vaccin, în caz de focar sau în situaţii de urgenţă provocate de calamităţi naturale.

Care sunt atribuţiile Centrului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Transmisibile şi structurilor de specialitate din Centrele Regionale de Sănătate Publică (CRSP) în acest program:

– coordonează supravegherea bolilor transmisibile, dar şi culegerea, validarea, analiza, interpretarea şi raportarea datelor epidemiologice către forurile naţionale şi internaţionale;
– asigură coordonarea metodologică a reţelei de boli transmisibile la nivel naţional, respectiv regional;
– instruieşte personalul din cadrul direcţiilor de sănătate publică în domeniul supravegherii bolilor transmisibile;
– recomandă acţiuni speciale de depistare activă şi de prevenire a bolilor transmisibile în comunităţi la risc, dacă este cazul;
– asigură prin laboratoarele proprii testărilor necesare pentru stabilirea diagnosticului microbiologic sau confirmarea diagnosticului etiologic în cazul bolilor transmisibile, cu metodologii de supraveghere şi pentru care nu există capacitate de testare la nivel local, sau dacă testarea la nivel local nu este cost-eficientă;
– încheie contracte de prestări servicii pentru diagnostic de laborator cu laboratoarele care îndeplinesc condiţiile minime de referinţă stabilite de ECDC pentru bolile transmisibile prioritare, pentru care există supraveghere epidemiologică, dar pentru care nu există capacitate locală/regională de diagnostic şi pentru asigurarea cost-eficienţei;
– încheie contracte de prestări servicii cu laboratoarele tip BSL3/BSL4 pentru testările care nu se pot realiza la nivel naţional şi asigură transportul probelor către aceste laboratoare;
– elaborează şi implementează metodologiile de supraveghere/strategiile de supraveghere şi control ale unor boli transmisibile sau ale unor situaţii de risc epidemiologic;
– informează DGAMSP despre cazurile de boli infecţioase de interes naţional şi internaţional, măsurile recomandate şi transmite informaţiile privind situaţia epidemiologică a bolilor transmisibile şi situaţiile de risc epidemiologic;
– asigură identificarea, intervenţia şi supravegherea bolilor transmisibile considerate probleme de sănătate publică naţională, regională sau locală;
– acordă asistenţă tehnice DSP în instituirea şi aplicarea măsurilor de prevenire şi control al focarului de boală transmisibilă;
– asigură sau menţine acreditarea laboratoarelor de microbiologie şi participă la realizarea indicatorilor de evaluare a performanţelor de laborator în materie de supraveghere a bolilor transmisibile conform exigenţelor Regulamentului Sanitar Internaţional;
– coordonează şi derulează studiile epidemiologice necesare pentru elucidarea izbucnirilor epidemice, identificarea factorilor de risc de îmbolnăvire, expunerea grupurilor populaţionale la risc de îmbolnăvire şi implementarea de noi metodologii de supraveghere epidemiologică specifică;
– asigură asistenţă tehnică şi metodologică în situaţii de urgenţă provocate de calamităţi naturale, instruieşte personalul implicat în supraveghere;

Furnizorii de asistenţă medicală primară raportează bolile transmisibile, inclusiv a cazurilor de ITS depistate şi participă la activităţile de control a focarelor de boală transmisibilă şi la efectuarea anchetei epidemiologice.

Institutul Naţional de Boli Infecţioase”Prof. Dr. Matei Balş” asigură coordonarea activităţilor medicale din cadrul formaţiunii medicale ROL 2, destinate izolării şi tratării pacienţilor cu Ebola.

Bugetul programului de supraveghere şi control al bolilor transmisibile prioritare s-a ridicat la 4.19 milioane lei în 2015. Pe ce au fost cheltuiţi banii

Programul este gestionat de Ministerul Sănătăţii şi a avut un buget de 4,19 milioane lei în 2015. 1,87 milioane lei din aceşti bani au venit de la bugetul de stat iar 2,35 milioane lei reprezintă veniturile Ministerului Sănătăţii.

30.000 lei este costul mediu pentru fiecare studiu realizat pentru elucidarea izbucnirilor epidemice, identificarea factorilor de risc de îmbolnăvire, expunerea grupurilor populaţionale la risc de îmbolnăvire şi implementarea de noi metodologii de supraveghere epidemiologică specifică;
1.200 lei este costul mediu pentru fiecare activitate derulată de Institutul Naţional de Sănătate Publică;
8.250 lei este costul mediu pentru fiecare probă trimisă şi testată în laboratoarele BSL3/BSL4 IVl;
800 lei este costul mediu pentru fiecare activitate derulată de DSP;
800 lei este costul mediu pentru fiecare focar de boală transmisibilă depistat, raportat şi investigat;
400 lei este costul mediu pentru fiecare alertă investigată, verificată.

Aceştia sunt indicatorii de eficienţă ai programului, specificaţi în Ordinul nr. 386 din 31 martie 2015, cu modificările si completările ulterioare.

Dintre indicatorii de eficienţă ai programului, enumeraţi în program, cei mai mulţi bani sunt alocaţi studiilor realizate pentru elucidarea izbucnirilor epidemice, identificarea factorilor de risc de îmbolnăvire, expunerea grupurilor populaţionale la risc de îmbolnăvire şi implementarea de noi metodologii de supraveghere epidemiologică specifică: în medie, 30.000 lei pe studiu.

Lista cheltuielilor eligibile în cadrul programului de supraveghere şi control al bolilor transmisibile prioritare

– medicamente necesare chimioprofilaxiei şi vaccinuri;
– materiale sanitare, inclusiv cele prevăzute în rezerva antiepidemică;
– reactivi;
– dezinfectanţi, inclusiv cei prevăzuţi în rezerva antiepidemică;
– materiale de laborator;
– echipamente de protecţie necesare pentru intervenţie în caz de focar/epidemie de boală transmisibilă sau situaţii de risc epidemiologic;
– furnituri de birou: creioane, pixuri şi mine, markere, hârtie, dosare, separatoare de dosare, mape, coperţi îndosariere, folii protectoare, folii îndosariere, bibliorafturi, plicuri, etichete, post-it-uri, hârtie pentru xerox şi imprimantă, agrafe, capse, perforator, capsator, decapsator, cuttere, sfoară, scotch, fluid/bandă corectoare, calculatoare de birou, foarfece de birou, tonere/cartuşe pentru imprimantă, fax, copiator, multifuncţională, CD-uri şi DVD-uri, stickuri de memorie, radiere, separatoare de carton, alonje, clame/clipsuri, lipici, markere permanente pentru inscripţionat CD-uri, elastice, rigle, caiete, registre, blocnotesuri, ascuţitoare, cutii carton pentru arhivare;
– prestări servicii pentru: administrarea vaccinurilor de către medicii de familie; editarea şi tipărirea de rapoarte, ghiduri şi buletine informative, şi multiplicarea şi legătoria documentelor şi diseminarea lor; organizarea instruirii metodologice şi cursuri de scurtă durată; testarea de laborator necesară pentru diagnosticul/confirmarea bolilor transmisibile în laboratoarele INSP sau în alte laboratoare care îndeplinesc condiţiile minime de referinţă stabilite de ECDC, în cazul în care testarea nu se poate realiza la nivel judeţean, precum şi în laboratoarele tip BSL3/BSL4; controlul extern al calităţii; întreţinere, mentenanţă, redevenţe, asigurări, metrologizare şi etalonare a echipamentelor de laborator; acreditarea laboratoarelor; întreţinerea şi exploatarea echipamentelor informatice, copiatoarelor, faxurilor, xerox-urilor şi multifuncţionalelor; depozitarea, conservarea şi neutralizarea deşeurilor medicale; transport intern pentru probe, precum şi extern, în situaţii de alertă internaţională;
– cărţi, publicaţii şi materiale documentare: cumpărarea unor cărţi şi reviste de specialitate, abonamente la publicaţii periodice de specialitate;
– piese de schimb şi accesorii pentru echipamentele de laborator, calculatoare, faxuri, imprimante, copiatoare, multifuncţionale;
– obiecte de inventar cu caracter funcţional: calculatoare, copiatoare, fax, xerox, multifuncţionale, hard diskuri/memorii externe, UPS-uri, distrugătoare documente, găleţi cu capac pentru infectele din laborator, cutii/găleţi colectoare deşeuri înţepătoare-tăietoare, lăzi/genţi izoterme;
– poşta: timbre, servicii de poştă şi curierat, taxe poştale, abonament internet;
– deplasări interne: cheltuieli cu transportul, cazarea şi diurna personalului propriu, taxe drum;
– carburanţi pentru autovehiculele din dotare;
– cheltuieli de personal şi/sau pentru contracte de prestări servicii încheiate;
– pregătire profesională.

Raportul Centrului Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate – făcut public în 2015 – atrage atenţia asupra epidemiei cu E. coli enterohemoragic din 2011, în Germania

În ultima decadă, pe fiecare continent au apărut epidemii importante de boli transmise prin alimente, adesea amplificate de comerţul globalizat. Astfel, trebuie menţionate epidemia cu Escherichia coli enterohemoragic din 2011, în Germania, legată de consumul de germeni/vlăstari contaminaţi (cazuri raportate în peste 8 ţări europene şi din America de Nord, cu 53 decese). Această epidemie a determinat pierderi de 1,3 miliarde de dolari fermierilor şi producătorilor industriali, la care se adaugă 236 milioane de dolari pentru ajutor material de urgenţă în 22 de ţări membre ale Uniunii Europene, se mai arată în raport.

În 2012, cazurile confirmate cu E. coli producător de Shiga-toxină au scăzut cu 66% după epidemia din 2011, cu E.coli O104:H4 din Germania, dar au crescut cu 36% comparativ cu nivelul anilor 2009 şi 2010 (posibil şi ca efect al ameliorării sistemului de testare şi raportare). Numărul cazurilor raportate şi confirmate în 2012, a fost de 5.748, cu o rată globală de 1,5 cazuri la 100.000 de locuitori. În 2013 s-au confirmat 6.043 cazuri cu E. coli producător de Shiga-toxină, cu o rată de raportare de 1,59 cazuri la 100.000 de locuitori, ceea ce reprezintă o creştere cu 5,9% faţă de 2012. Au existat şi 13 decese, arată raportul Centrului Naţional de Evaluare şi Promovare a Stării de Sănătate publicat în 2015.

Ce trebuie să ştiţi despre E. coli

Unele tipuri de E. coli produc o toxină puternică denumită Shiga toxină (ST). Bacteriile care produc această toxină se numesc Shiga toxina E. coli sau STEC sau E. coli enterohemoragică (EHEC). Tipul de E. coli cel mai frecvent izolat care aparține acestui grup este O157:H7. În anul 2011 un alt tip, O104:H4, a produs peste 4000 de îmbolnăviri, mai ales în Germania, soldate cu 53 de decese. Există şi ale tipuri de Shiga toxina E. coli cu circulaţie mai redusă (O26, O103,O111, O145), dar care pot produce, ca cele menţionate anterior, sindromul hemolitic uremic (SHU).

Sindromul hemolitic uremic e un sindrom clinic sever care se caracterizează prin triada: insuficienţă renală progresivă, anemie hemolitică microangiopatică, trombocitopenie.

Cum se transmite infecţia cu Shiga toxina E. coli

Infecţia survine în urma ingestiei de Shiga toxina E. coli, chiar în cantitate foarte mică (doar 1000 de bacterii sunt suficiente pentru a declanşa infecţia). Aceasta se produce mai ales după consumul de alimente sau apă contaminate. Alimentele cel mai frecvent implicate în transmiterea acestei infecții sunt laptele şi produsele lactate nepasteurizate, carnea de vacă, mai ales cea tocata insuficient preparată termic, sucul de mere nepasteurizat, salata verde insuficient spălată. Prelucrarea alimentelor crude poate contamina ustensilele de bucătărie, mai ales dacă nu sunt utilizate separat pentru fiecare categorie de alimente, şi nu sunt curăţate între utilizări.
Uneori contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care vin in contact animalele şi care nu respectă reguli elementare de igienă personală (spălarea mâinilor cu apa si săpun).

O persoană are sindrom hemolitic uremic (SHU) dacă prezintă:

– trombocitopenie (nr. trombocite sub 150 mii/µL) şi anemie de origine hemolitică (Hb sub 10,5 g/dL), cu niveluri serice crescute ale lactat dehidrogenazei (LD) (peste 500 U/L), scăderea acută a funcţiei renale (creatinina serică peste 35 µmol/L pentru pacientii sub 1 an, şi peste 80 µmol/L pentru pacienţii cu vârsta cuprinsa între 1 si 5 ani), dar şi una din urmatoarele două:
– prezenţa fragmentelor de hematii (schizocite) pe frotiul din sângele periferic;
-caz probabil de SHU confirmat prin consult de către un nefrolog pediatru, dacă frotiul din sângele periferic lipseşte din fişa pacientului.
Persoana care prezintă trei sau mai multe scaune moi sau apoase în 24 de ore reprezintă un caz clinic de diaree.