Bogdan Glăvan (PNL): Nu mai putem accepta ca statul să ne scuipe în cap și să ne ceară taxe pentru asta
Ce faceţi dacă ajungeţi mâine la guvernare? Care e prioritatea?
E un răspuns simplu. Pe care ar trebui să-l dea oricine e onest. PSD a rupt picioarele Justiţiei şi economiei. Prima dată repari lucrurile astea. Dincolo de promisiuni şi viziuni pe 10 ani, trebuie întâi reparat. Pentru că s-au făcut foarte multe chestii proaste. Cea mai importantă este stoparea degardării sistemului de justiţie. Am fost la un pas să ajungem Turcia. Adică un regim autocrat. Ne-a trecut glonţul pe lângă ureche. Dacă n-ai un sistem de justiţie independent şi eficient nu vei avea nici economie sănătoasă. Investitorii vor spune: câtă vreme aici nu se face justiţie, cine fură nu e condamnat, ce încredere să am eu în puterea contractului, de exemplu. Dacă închid un contract cu un partener român sau cu statul, ce încredere am că voi fi protejat?
A doua prioritate este să inversăm efectele OUG 114. Mai ales pe parte de pensii.
Ce au greşit acolo?
În loc să pună în aplicare legislaţia care obliga la creşterea contribuţiei virate la Pilonul II de pensii la 6%, au făcut invers, au micşorat-o apoi au obligat administratorii de fonduri de pensii să vină cu capital în ceea ce am simţit ca o intenţie de falimentare a Pilonului II pentru a muta contribuţiile strânse acolo în gestiunea statului.
De ce e important? Pensia de stat nu ne va asigura venituri suficiente la bătrâneţe, fie numai din cauza factorului demografic. Şi atunci, este vital, pentru orice cetăţean, să aibă o pensie prin acumulare.
O altă problemă prioritară este starea companiilor de stat, care au fost decapitalizate, cele care mergeau bine, prin confiscarea profiturilor. Asta a periclitat investiţiile, le-a oprit dezvoltarea.
Toate acestea trebuie să le facem într-o strategie fiscal bugetară.
Ce aveţi de schimbat în fiscalitate?
Codul fiscal e acum îngrozitor de stufos. Dar înainte de curăţarea lui ar trebui să ne asumăm o paradigmă opusă celei din prezent privind deficitul bugetar. Trebuie să urmărim o consolidare bugetară. Nu mai trebuie să ne minţim unii pe alţii. Scădem impozite, dar nu spunem din ce acoperim golul rămas. Nu spunem de unde tăiem ca să obţinem echilibrul. Sau dăm salarii şi pensii mărite, dar nu spunem din ce le finanţăm. Aceasta nu e o perspectivă liberală, e una populista, în care urmăreşti doar să câştigi voturi. Liberal înseamnă să fii onest, serios şi să pui lucrurile pe masă aşa cum sunt.
Este o întrebare pe care oamenii ar trebui să şi-o pună tot timpul, când vor să voteze pentru o promisiune. Cine plăteşte pentru asta? Ok, creştem salariile, creştem pensiile. Cine plăteşte? Luaţi exemplul lui Ponta. “Doar Ponta scade taxele!”. Ne putem întreba. Era o măsură liberală? Nu! Pentru că oamenilor li s-a ascuns partea a doua. La ce trebuie să renunţăm să avem taxe mai mici?
Până acum din ce s-au finanţat creşterile de salarii şi pensii?
Din datorii şi din inflaţie. Asta înseamnă pe de o parte că creşterile de venituri reale sunt de fapt mai mici decât cele promise. Iar pe de alta, dacă eşti într-un stat care trăieşte de azi pe mâine şi se împrumută să plătească salarii, nu poţi sfârşi decât într-o criză. Şi aşa este foarte târziu şi trebuie să prevenim asta.
Şi, peste toate, ar trebui să ne aşteptăm la un deficit zero?
E foarte dificil să obţii rapid aşa ceva. Chiar şi în teoria asta keynesistă a bugetului, statul ar trebui să aibă deficit în vremuri de criză şi excedent în vremuri de boom. Ori noi avem deficit mare în vremuri de boom. Ceea ce înseamnă că, teoretic, dacă mâine se schimbă contextul global, la fel ca în 2009, deficitul ăsta pe care îl vedem acum la 3% va fi probabil 7%, foarte repede. Ce urmărim noi este să nu mai avem aşa ceva. Am mai trecut printr-o criză de genul ăsta. Nu vrem să repetăm. Aşadar, ce avem de făcut este nu austeritate, dar o moderaţie în cheltuielile administrative şi o colectare mai bună a taxelor.
Cum faci colectarea mai bună?
Eu sunt macroeconomist. Cu siguranţă sunt fiscalişti care ştiu mai bine cum se face. Oricum, lucrurile sunt cumva de notorietate. Eşti oaia neagră a Europei la acest capitol. Câtă vreme ai state în jur, cum e Bulgaria, care are impozite la fel ca tine sau mai mici, şi colectează mai mult TVA decât tine. Dacă ai colecta TVA ca Bulgaria, ai avea 20 de miliarde de lei în plus la buget. Care înseamnă tot bugetul învăţământului.
Poate la ei funcţionează această fata morgana pe care o cheamă toţi “conformare voluntară”.
Uite, taxele ar trebui să aibă o destinaţie clară. Ele ar trebui să corecteze eşecurile pieţei. Problema noastră e că avem un stat complet necredibil. Capturat de un grup de bandiţi. Şi atunci, a devenit cumva legitim să nu plăteşti taxe. Nici nu pot să-i condamn pe cei care au căutat să evite plata taxelor, pentru că n-au primit în schimb nimic. Sau au primit viruşi în spitale şi educaţie proastă.
Şi din cauza asta apar probleme de fond. Principiul liberal este cel al egalităţii în drepturi și obligații. Dacă eu plătesc taxe, iar tu nu, mă concurezi neloial. Acest cerc vicios trebuie să înceteze.
Probabil că la acest principiu liberal s-a referit şi domnul Orban când a cerut eliminarea scutirii de impozit pentru domeniul IT, nu?
A fost un efect bun al scăderii poverii fiscale în domeniul IT. Sectorul creşte în continuare, de la zeci de mii de salariaţi a ajuns la sute de mii. Ca instrument politic, exceptarea de la plata taxelor şi-a atins scopul. Nu o mai putem perpetua, pentru că creăm o bulă, distorsionăm economia. Nu cred că trebuie să încurajăm artificial IT-ul. El se dezvoltă natural şi are condiţii de dezvolare naturală în continuare. La fel ca la Prima Casă. Ce motive să mai avem să perpetuăm acel program? Care, la fel, iniţiat în vremuri de criză, trebuia să se termine. El a continuat până în prezent, el a creat nişte distorsiuni imense în piaţa imobiliară.
Vă mai dau un exemplu de excepţie. Pensiile speciale. Pe care tot mai mulţi le iau, dar cei mai mulţi nu. Vorbesc de acelaşi principiu liberal al egalităţii. Noi am zis mereu “jos pensiile speciale!”. Aici singura excepţie ar trebui să fie domeniul militar.
De ce ar trebui păstrate la militari?
Este probabil cel mai important sector strategic al ţării. România se află iar la graniţa unor spaţii politice potenţial conflictuale. Spaţiul democratic, capitalist, european şi nord-atlantic. Şi spaţiul răsăritean, rusesc, bazat pe extracţie, pe expansiune politică şi pe cuceriri. Trebuie să ne asigurăm apărarea. Pentru asta trebuie să cheltui. O componentă a acestor cheltuieli sunt salariile şi veniturile militarilor. E un interes colectiv să avem siguranţă la graniţe. Că în lipsa ei nu mai ai nici investiţii, nici economie, nu mai ai nimic. Avem nevoie de militari.
Şi de IT-işti nu avem nevoie?
Avem. Dar, în armată lumea nu se înscrie natural, de aici „eșecul de piață”. Nu se compară cele două sectoare, IT –ul este un succes de piață. În IT intră elevii, studenţii, dau năvală. Ei ştiu că ăsta e viitorul. Există cerere, o piaţă. Nu trebuie să-i mai dai tu o subvenţie, un stimulent, că de-acolo câştigă.
Aţi menţionat mai devreme cuvântul criză. Cât de aproape suntem? Suntem pregătiţi?
Categoric nu suntem pregătiţi. Dar dacă va exista una, nu va fi de amploarea celei din 2009, în speranţa că nu vor exista şi factori externi. Altfel, în cazul unei crize globale suntem victime sigure. Avem o economie mică, conectată la pieţele internaţionale. Problema la precedenta criză e că cea globală s-a suprapus peste criza noastră bugetară internă. În acest moment, intern, suntem în cam aceeaşi situaţie ca atunci. Repetăm aceleaşi greşeli ca acum 10 ani. De aceea trebuie să ne modificăm politica fiscală înainte ca o eventuală criză externă să apară.
Şi aici trebuie să spunem lucrurile pe şleau. Politica liberală se opune celei machiavelice. Trebuie să mărturiseşti adevărul, pentru că adevărul te va scoate la lumină. Nu se poate ca în ţara de unde au plecat 4-5 milioane de oameni, nici nu se ştie exact, să ai în continuare acelaşi aparat administrativ de 1,2 milioane de angajaţi. Erau tot atâţia înainte să plece 5 milioane de români. Sunt mai mulţi decât avea Ceauşescu.
Nu sunt mai multe servicii publice. Sunt tot atâtea şi sunt mai proaste de la an la an. Şi aunci, e normal că vrem o administraţie eficientă şi suplă. Altminteri, suntem ca armata Coreei de Nord, cu 2.000 de generali la doi soldaţi.
Aparatul bugetar nu s-a îngrăşat în mod natural. Toată gaşca de politruci care a infestat statul cu neveste şi cumetri a făcut asta. Doar dacă reuşeşti să cureţi nepotismul şi e de ajuns.
Cum faci asta fizic?
Trebuie să lucrezi pe mai multe planuri. Ai Codul administrativ, care îţi oferă pârghia legală. Mai ai statutul funcţionarului public. Acestea, împreună cu viitorul prim ministru şi cu miniştrii de sub el, care ar trebui să fie oameni care să inspire, să fie modele de urmat pot rezolva fie şi parţial problema. Uitaţi-vă acum, cel mai periculos e un om de paie.
Statul trebuie infuzat cu omeni competenţi din mediu privat. Oameni care au demonstrat că pot să facă.
Păi şi cum faci? Îi obligi? Că nu vrea nimeni să se lege la cap cu asta.
Selecţie. Chiar din partide. Pot da exemplu ce s-a întâmplat la PNL Bucureşti. Aşa am ajuns eu în politică. Cred că se vede clar ce reprezenta PNL înainte şi ce repreznită acum.
Ce reprezintă?
Oameni noi, care nu sunt corupţi, care n-au conflicte de interese. Deschişi către cetăţean. Care stau zi de zi printre cetăţeni. Aproape de oameni. Promovăm oamenii după realizări. Asta facem la Bucureşti şi asta vrem să extindem asta la nivel naţional. Asta vrem să facem şi la guvernare.
Da, dar la Bucureşti aţi pierdut alegerile europarlamentare. Ce s-a întâmplat?
Pot spune ca cetăţean, pentru că nu sunt vechi în PNL. Nu am avut o politică cinstită la Bucureşti. Nu mai zic de liberală. A fost o politică necinstită, o politică a blatului cu PSD. Înseamnă că ai dus o politică de canalizare a banului public către clientela politică. În esenţă, a fost o politică în detrimentul cetăţeanului. S-a văzut.
Dacă ne uităm în ţară, PNL are primari care poate au avut mici derapaje ideologice. Adică, nu pot fi consideraţi nişte statui ideologice ale liberalismului. Dar în practică au demonstrat, au nişte oraşe modele pentru toată ţara. Dispunem totuşi de nişte atuuri din acestea pentru extinderea reformei de la Bucureşti.
Suntem un partid chiar mai curat decât percepţia publicului.
Dacă vine PNL la guvernare poate să facă autostrăzi?
Aş fi spus că asta e o prioritate care poate sta pe primul loc, lângă repararea sistemului de Justiţie. Doar că aici lucrurile se repară mai greu. Pentru că necesită timp şi fonduri. Fonduri mai găseşti la Uniunea Europeană. Nu ne putem iluziona, cum au zis unii că dacă în doi ani jumătate nu se face autostrada x ne mutăm cu cortul acolo. Durează minimum 4 ani să construieşti o autostradă cap-coadă.
Dar, ce trebuie să ştim e că nu poţi avea o Românie prosperă fără să fie unită. Or, când ai Bucureştiul, care câştigă cu jumătate peste media UE şi ai în acelaşi timp zone care sunt cele mai sărace din Uniune, asta înseamnă o profundă polarizare socială. Şi, aşa, nu poţi să ai nici un stat cu adevărat democratic. De-asta înfloreşte populismul în România. Polarizarea asta trebuie oprită. Instrumentul care poate face asta e investiţia în infrastructură.
Trebuie să conectezi Moldova de Ardeal şi de Bucureşti. Dacă tu nu ai ţara conectată de Occident, ea va rămâne permanent la periferie. Am zis că durează, fonduri găsim la UE, mai trebuie un pic de competenţă.
Apropo de polarizare, actuala guvernare a gândit s-o combată prin creşterea salariului minim. Un concept cu care ştiu că nu sunteţi de acord. E de o oarecare notorietate deja
Creşterea salariului minim nu e o măsură care atenuează polarizarea socială. Strict ştiinţific. Dacă ai un om sărac şi un om bogat şi vrei să atenuezi distanţa dintre ei, atunci poţi lua de la bogat şi să-i dai celui sărac. Şi atunci ai egalitarism. E ce au încercat să facă socialiştii. Sigur, că, finalmente, din cauza altor efecte care apar pe urma acestei acţiuni brutale, vei avea egalitate în sărăcie. Amândoi vor trăi mai prost, dar egal. Salariul minim nu înseamnă asta. El este o barieră. Nu reprezintă un avantaj, un atu, pe care tu îl pui în buzunarul muncitorului care câştigă puţin. Din contra, este ceva care te trage în jos. Pentru că în primul rând e o barieră la angajare. Spune-i angajatorului “poţi să-l angajezi pe X doar dacă îi dai minimum atât cu taxele aferente”.
Mai e un aspect pervers aici. Uitaţi-vă la structura veniturilor statului, la buget. Creşerea salariului minim a avut mereu un obiectiv nemărturisit, machiavelic. Să culegem mai mulţi bani la stat. Era greu să vii în faţa poporului şi să zici mărim taxe. Deşi au făcut şi asta, dar nu la populaţie, au găsit “piraţi”, gen băncile, importatorii, unii şi alţii. Dar cel mai simplu era să iei mai mulţi bani din taxe cu un ambalaj mai frumos. Prin creşterea salariului minim sau prin inflaţie.
Ăsta e motivul pentru care au crescut salariul minim. Şi noi l-am majora, dar numai ancorat de productivitatea muncii. Şi mai discutăm ceva nou acum, să nu fie uniform la nivel naţional. Nu poţi compara piaţa muncii din Bucureşti cu cea de la Vaslui. Dacă vrei să încurajezi crearea de locuri de muncă în Vaslui e clar că acolo trebuie să duci o politică mai permisivă pentru antreprenoriat decât la Bucureşti, unde sunt multe companii şi unele foarte bogate.
Cred că sunt oameni care se întreabă “ce tot are Glăvan cu salariul minim. Ce-l tot deranjează?”. Tocmai, că pe mine nu mă deranjează. Ca profesor universitar câştig mai mult de atât şi nu sunt în pericol ca Universitatea să aibă probleme să-mi dea salariul minim. Nu e problema mea, a vreunui ministru, a unui birocrat. Nu, este problema oamenilor simpli. De multe ori lipsiţi de educaţie, care nu înţeleg că sunt duşi de nas de aceşti farisei, care, chipurile, lucrează pentru ei şi le cresc salariile. Dar de ce nu le dau ei bani direct? Nu, el obligă angajatorul să dea mai mulţi bani angajatului. Dar angajatorul nu e nici el prost. Şi te poţi trezi că-ţi spune “mulţumesc, am închis aici, plec în altă parte”.
Am vorbit prea mult despre salariul minim şi nu merită. Nu el e problema acum. Salariile oricum cresc în contextul actual din piaţa muncii şi ar fi crescut şi fără să crească salariul minim. Veniturile vor creşte în continuare.
De creşterea salariilor bugetarilor, tot administrată, ce părere aveţi?
O măsură parțial utilă, dar înșelătoare. Cred că toată lumea este de acord că un medic sau un învățător trebuie să căștige mai mult decât un paznic și, din acest punct de vedere, s-a mers în direcția bună. Dar ni s-a ascuns sacrificiul pe care trebuie să-l facem pentru asta, inflația, îndatorarea țării. În plus, creșterea salariilor fără o reformă care să asigure că profesorii și medicii lucrează doar în interesul cetățenilor, fără măsuri care să faciliteze inițiativa privată, competiția, nu vom face decât să aruncăm bani într-o binecunoscută gaură neagră. Lumea este nemulțumită de școlile și spitalele de stat, iar doar creșterea salariilor în domeniu nu rezolvă problema.
De-asta consolidarea bugetară a devenit o prioritate. Efectiv, ai nişte golani care au cucerit puterea politică, au băgat mâna în buget, la care noi toţi contribuim, şi au început să dea în stânga şi în dreapta cu unicul scop de a le câştiga bunăvoinţa celor care le dau bani.
Noi ştim acuma că obiectivul lor personal era de a scăpa de puşcărie. Şi atunci, ca să creeze o perdea de fum, prin care lumea să nu vadă că sunt bandiţi, şi au creat această politică de distrugere a bugetului ţării.
Acum, bună, rea, avem o grilă de salarizare. Problema cea mai mare e că avem o pătură de bugetari de lux. Care, după ce că au avut salariile crescute total aiurea, au câştiguri imense din alte părţi. Dacă luăm administraţia la vârf, vedem că ei sunt mult mai bogaţi decât ar justifica salariul primit pe funcţie. Asta trebuie să înceteze.
Nu e corect faţă de cei din mediul privat. De altfel, o mulţime de români au văzut lucrurile astea şi le-au luat în considerare atunci când au socotit că România merge într-o direcţie greşită şi au plecat din ţară.
Mulţi dintre ei revin, mulţi votează la alegeri. Sunt un uriaş factor de schimbare. Diaspora este motorul schimbării societăţii româneşti. Pentru că au dat afară de mediul politic şi social din Occident, iar asta e cea mai bună educaţie. Mai bine decât 12 ani de şcoală. Se întorc acasă cu o altă mentalitate. De-asta au şi încercat politrucii machiavelici să-i combată. Cum era, nu plăteşti taxe aici, nu votezi. Ca alta celebră, de mai demult, “n-ai mâncat salam cu soia, nu deschizi gura”. Nu, ei vin aici şi vor să fie trataţi de administraţie cum au văzut că se poate acolo. Trebuie să ancorăm statul de nevoile și interesele cetățenilor. Nu mai putem accepta ca statul să ne scuipe în cap și să ne ceară taxe pentru asta.
Este o întrebare pe care oamenii ar trebui să şi-o pună tot timpul, când vor să voteze pentru o promisiune. Cine plăteşte pentru asta?
Lumea este nemulțumită de școlile și spitalele de stat, iar doar creșterea salariilor în domeniu nu rezolvă problema.
(photo credit www.studioem.ro)