În vârstă de 53 de ani, mare, muscolos, cu părul ras, tenul bronzat, acest fiu al unui poliţist şi al unei învăţătoare a intrat în viaţa profesională ca pompier. Deţinător al centurii negre la karate, el a predat la un club al Ministerului de Interne.
La căderea comunismului, în 1990, Boiko Borisov şi-a înfiinţat propria companie, Ippon, specializată iniţial în comerţ cu textile, apoi în servicii de pază. El a asigurat astfel securitatea fostului dictator comunist Todor Jivkov după demiterea sa, apoi pe cea a fostului rege Simeon al II-lea de Saxa-Coburg-Gotha, la revenirea acestuia în 1996, după 50 de ani de exil.
„Am avut şansa unică de a-i asculta, într-o ambianţă informală, atât pe numărul unu al comunismului, cât şi pe antipodul său, fostul monarh. Ceea ce am auzit de la ei m-a ajutat să înţeleg istoria, mecanismele puterii în cadrul economiei şi politicii mondiale”, a declarat Borisov.
Fostul rege devenind premier ca urmare a unui val de entuziasm popular în 2001, Boiko Borisov a fost desemnat să se ocupe de activitatea operaţională a Ministerului de Interne şi a fost promovat general. Prezent continuu la locul crimelor sau accidentelor, blamând ineficienţa justiţiei, el şi-a asigurat o mare popularitate, mulţi cetăţeni văzând în el „mâna forte” în faţa criminalităţii.
După ce a fost ales primar al Sofiei în 2005, performanţa sa a fost mai puţin convingătoare, nereuşind să rezolve problema tratării deşeurilor şi ambuteiajele monstruoase.
El înfiinţează în decembrie 2006 partidul Cetăţenii pentru o Dezvoltare Europeană a Bulgariei (GERB, de centru-dreapta), având o largă susţinere din partea primarilor din ţară şi devenind rapid principala formaţiune de opoziţie. Graţie charismei sale, Boiko Borisov pătrunde pe scena politică dar încredinţează conducerea operaţională a GERB fostului său om de încredere la Ministerul de Interne, Ţvetan Ţvetanov.
În iulie 2009, GERB câştigă alegerile legislative din Bulgaria, iar Borisov devine premier.
Partenera lui Boiko Borisov, Ţvetelina Borislavova, este bancher. În casa sa de lux de la periferia Sofiei, plină de trofee de vânătoare, el are trei câini de rasă „ciobănesc bulgar”, pe care o promovează.