Boom-ul turismului a dus la creşterea numărului de persoane fără adăpost în Spania

11 07. 2024
granada-1150325_1280

Acest pensionar în vârstă de 62 de ani a descoperit că nu îşi mai permite să plătească chiria în capitală, după ce s-a mutat aici din Jaen, sudul Spaniei, pentru a fi tratat de cancer la esofag. „Diseară voi dormi ca un bebeluş”, spune Carrillo.

Carrillo este doar unul dintr-un număr din ce în ce mai mare de spanioli care au fost scoşi de pe piaţa imobiliară pe fondul lipsei de locuinţe sociale şi al reglementărilor care descurajează închirierea pe termen lung. Situaţia a fost agravată de un boom al închirierilor de locuinţe în scopuri turistice pe platforme precum Airbnb şi Booking.com, ceea ce a dat naştere la proteste în ultimele săptămâni.

Potrivit statisticilor oficiale, procentul persoanelor fără adăpost din Spania a crescut cu 24% începând din 2012, până la 28.000 de persoane, în timp ce un raport al Băncii Spaniei arată că 45% dintre persoanele care trăiesc în locuinţe închiriate sunt supuse riscului de sărăcie şi excluziune socială, cel mai ridicat procent din Europa.

Comisia Europeană estimează că numărul persoanelor fără adăpost a crescut semnificativ în întreaga Europă în ultimul deceniu însă în cazul Spaniei problema este mascată de faptul că tinerii aleg să trăiască alături de părinţi pentru o perioadă mai lungă de timp.

Peste 60% dintre tinerii cu vârsta între 18 şi 34 de ani trăiesc în casa părintească iar Spania a avut cea mai puternică creştere a ratei tinerilor care trăiesc cu părinţii dintre marile economii europene între 2008 şi 2022. Locuinţele sociale reprezintă doar 1,5% din totalul locuinţelor din Spania, faţă de o medie europeană de 9%.

Planurile actualului Guvern socialist prevăd construirea unui număr de 184.000 de locuinţe sociale în următorii trei ani. Premierul spaniol Pedro Sanchez declara în luna mai că ar vrea ca ponderea locuinţelor sociale în totalul locuinţelor să se apropie de media din Europa în 2027. Însă Banca Spaniei estimează că ar fi nevoie de alte 1,5 milioane de noi locuinţe pentru a atinge acest obiectiv.

Pentru a acoperi spaţiul lăsat liber de stat, organizaţiile caritabile se îndreaptă spre capitalul privat. De exemplu, apartamentul care i-a fost oferit lui Francisco Carrillo de organizaţia caritabilă Mundo Justo (O lume corectă) aparţine Techo, un fond de investiţii sociale care oferă locuinţe spre închiriere organizaţiilor caritabile care lucrează cu persoanele fără adăpost. Techo deţine aproape 230 de apartamente şi lucrează cu 50 de ONG-uri care percep chirii cu 30% mai mici decât preţurile de pe piaţă. În luna aprilie, Techo s-a listat la bursa spaniolă cu sprijinul a 33 de parteneri de afaceri, inclusiv firme globale precum EY şi CBRE. Pentru investitori, Techo este o oportunitate de a-şi asigura randamente şi în acelaşi timp să îşi îmbunătăţească scorurile în domeniul ESG.

Marile oraşe precum Madrid se confruntă şi cu migraţia dinspre rural spre urban, unde sunt şi locurile de muncă, spune Diego Lozano, directorul Autorităţii pentru locuinţe. Până la 48.000 de persoane sunt pe lista de aşteptare pentru o locuinţă socială în Madrid. Lozano spune că autorităţile din Madrid lucrează pentru a tripla stocul de locuinţe sociale, până la 15.000 în 2030, dar a recunoscut că nici asta nu va fi suficient pentru a acoperi cererea.

În paralel, potrivit mai multor ONG-uri consultate de Reuters, proprietarii cer din partea chiriaşilor garanţii la plata chiriei pe care cei mai săraci nu le pot plăti. Alţi proprietari se îndreaptă spre piaţa mai profitabilă a închirierilor pe termen scurt, unde nu se aplică aceleaşi reguli. Potrivit portalului imobiliar Idealista, oferta de locuinţe care pot fi închiriate pe termen lung a scăzut cu 15% în ritm anual, în timp ce numărul locuinţelor ce pot fi închiriate pe termen scurt, destinate în principal turiştilor, a crescut cu 56%.

Pensionara Carmen Cajamarca spune că a primit o scrisoare în care i s-a comunicat că are la dispoziţie o lună pentru a pleca din apartamentul său închiriat din cartierul Lavapies din Madrid, după ce clădirea în care a trăit timp de 25 de ani a fost vândută unui fond din Argentina care vrea să modernizeze apartamentele pentru a le transforma în locuinţe închiriate turiştilor.

„Totul este numai pentru turişti… însă noi care am trăit întotdeauna aici, unde vom trăi?”, se întreabă Cajamarca.