Brexitul şi implicaţiile sale asupra studenţilor

Nando Sigona, un italian căsătorit cu o britanică şi care locuieşte la Oxford, este profesor de studii privind migraţia şi refugiaţii la universităţile din Birmingham şi Oxford. El crede că, la fel cum se întâmplă şi într-o familie, sistemul educaţional nu va fi scutit de consecinţele acestui divorţ.

Conform evaluărilor sale, Brexitul va afecta viitoarea generaţie de copii ai străinilor din Regatul Unit, ce reprezintă circa 12% din elevii britanici. Experienţa sa personală şi a multora din cele 170 de familii europene cu care a discutat timp de doi ani pentru a vedea cum vor aborda incertitudinile legate de această ruptură şi impactul ei asupra copiilor le-a sintetizat în cartea ”În umbra Brexitului”.

”Studiul nostru se axează pe impactul asupra copiilor pentru că Brexitul va transforma ţara în următoarele decenii. Deja sunt unii copii care le spun părinţilor lor ”nu îmi vorbi în germană în public””, explică profesorul italian, care speră că cei doi copii ai săi nu vor ajunge să-i ceară să nu vorbească cu ei în italiană.

Dar în timpul campaniei pentru referendumul din 2016 privind Brexitul ”puternicul sentiment anti-imigraţie” existent în Regatul Unit s-a manifestat mai puţin faţă de vest-europeni şi mai mult faţă de ceilalţi, inclusiv faţă de români şi est-europeni în general, remarcă Nando Sigona. ”Aproape întotdeauna acesta s-a manifestat faţă de cei veniţi din afara UE sau faţă de grupurile de comunitari veniţi începând din 2004, precum românii sau polonezii. Niciodată nu au fost tabloide cu mesaje anti-germane, anti-suedeze ori anti-franceze”, a constatat el.

Totuşi, pe Nando Sigona ieşirea Regatului Unit din UE l-a făcut să se simtă precum un imigrant, ”forţat” să ceară cetăţenia britanică pentru a-şi asigura statutul legal şi a-şi proteja unitatea familiei. ”Am devenit britanic cu o lună în urmă. Am participat la ceremonie, cu fotografia Reginei alături, numai zâmbete. A fost o experienţă inconfortabilă. Persoana care o oficiază îţi spune că acesta este un loc magnific, te felicită. Dar, în timp ce-i priveam pe ceilalţi europeni, mă întrebam de ce trebuie să fiu fericit. Simţeam că ne-au obligat”, povesteşte italianul.

Începând din 2016, precizează el, peste 130.000 de europeni au cerut paşaport britanic, unii dintre ei văzând în acest document ”un mecanism de apărare” sau ”o poliţă de asigurare împotriva nebuniei care ne înconjoară”.

Ca urmare a Brexitului, copiii din şcoala primară încep să pună întrebări ”pe care nu le-ar fi pus niciodată înainte”, întrucât uneori şcoala acţionează cu foarte puţin tact, susţine mai departe Nando Sigona.

La rândul ei, Bella Schiavo, o studentă britanică în vârstă de 20 de ani care urmează studii hispanice la Universitatea Alcalá de Henares din Madrid, spune că este stresată de Brexit pentru că nu ştie ce se va întâmpla cu bursa ei de studii obţinută prin programul Erasmus şi cu cardul european de sănătate, după ce parlamentul britanic a respins un amendament prin care guvernul lui Boris Johnson ar fi fost obligat să negocieze cu UE rămânerea completă a Regatului Unit în acel program european de schimburi universitare.

Secretarul de stat britanic pentru învăţământ universitar a amintit că apartenenţa la UE nu este o condiţie indispensabilă pentru participarea la Erasmus, ţări precum Turcia sau Serbia făcând de altfel parte din acest program, asigurând că executivul de la Londra va continua să susţină demersul rămânerii în Erasmus. Dar Bella tot nu este liniştită: ”Vom fi afectaţi foarte mult. Dacă nu am fi decis să ieşim din UE eu aş fi avut mult mai multe oportunităţi de a trăi şi studia în 28 de ţări diferite”, regretă ea.

Dincolo însă de programul Erasmus sunt mulţi studenţi comunitari care optează pentru universităţile britanice datorită ofertei lor bogate de studii, remarcă tânărul spaniol Fernando Casamayor, care doreşte să studieze Arheologia şi a găsit pentru această specializare mai multe opţiuni în Regatul Unit decât în UE. Spre deosebire de cazul evocat anterior, el este liniştit, întrucât guvernul britanic a garantat condiţiile de acces şi finanţare pentru tinerii comunitari care sunt deja în Regatul Unit sau vor veni acolo înainte de 31 decembrie 2020.

Costul mediu pentru a urma studiile în Regatul Unit este de circa 10.000 de euro pe an, atât pentru localnici cât şi pentru străini, conform estimării din reportajul agenţiei EFE. Guvernul britanic pune în prezent la dispoziţia oricărui student un împrumut acordat în condiţii speciale. Însă nu se ştie ce se va întâmpla cu această facilitate după Brexit, costurile generate de acest împrumut putând creşte sau poate chiar sistarea programului de ajutor financiar.

Această stare de incertitudine i-a determinat de pildă pe numeroşi liceeni spanioli, care urmează cursuri pentru obţinerea Bacalaureatului Internaţional şi al căror obiectiv este o facultate în străinătate, să se reorienteze.

Directorul British Council Spania, Mark Howard, recunoaşte existenţa acestei incertitudini, dar este optimist. ”Legăturile educaţionale între Spania şi Regatul Unit sunt foarte puternice şi vor continua”, asigură el, amintind că în Regatul Unit sunt în prezent peste 13.000 de studenţi spanioli.

Howard este convins că, indiferent ce s-ar întâmpla odată cu Brexitul, studenţii străini vor fi în continuare atraşi de calitatea sistemului de învăţământ britanic, de flexibilitatea acestuia – peste 45.000 de specializări – şi de conceptul său de educaţie internaţională.

Diplomele vor continua să fie recunoscute şi în viitor, iar rata de angajare a absolvenţilor este de circa 86%, insistă optimistul director al British Council. Privind din perspectiva instituţiilor de învăţământ, el crede că universităţile britanice vor continua să fie interesate de atragerea studenţilor europeni.

Dar comunitatea educaţională se împotriveşte Brexitului, întrucât de măsura în care acesta îi va afecta pe studenţii britanici şi comunitari depinde foarte mult viitorul relaţiilor între Regatul Unit şi UE, notează în concluzie agenţia EFE.