Bucureşti la 560 de ani – Profilul cultural al locuitorilor Capitalei

„Studiul de consum cultural la nivelul oraşului Bucureşti” este un sondaj de opinie realizat de Institutul Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală (INCFC), în 2016, la solicitarea Centrului Cultural al Municipiului Bucureşti ARCUB, în perioada iulie-august 2015, pe un eşantion de 1.068 de persoane cu vârsta peste 14 ani, cu o eroare maximă de +/- 3% la un nivel de încredere de 95%. Eşantionul a fost construit de operatorul de sondaje CURS SRL şi a fost furnizat de INCFC pentru aprobare.

Studiul şi-a propus să identifice nivelul de consum cultural domestic şi în spaţiul public şi să ofere o imagine a preferinţelor publicului cu privire la tipurile de evenimente şi domeniile culturale, cu privire la facilităţile de acces la evenimentele culturale şi canalele de informare utilizate preponderent cu scopul participării culturale. Studiul este structurat pe două mari categorii: consum cultural domestic şi consum cultural în spaţiul public, potrivit site-ului www.culturadata.ro.

Consumul cultural în spaţiul public: preferă bucureştenii produsele culturale de elită sau pe cele populare?

În privinţa consumului cultural în spaţiul public, de 1-2 ori pe an sau mai des, 46% dintre bucureşteni preferă cinematograful, 45% – evenimentele locale, 45% – teatrul, 39% – târgurile de produse, 37% – festivalurile de muzică sau de film, 31% – vizite la muzee, 29% – spectacole de divertisment, 23% – concerte de muzică, 20% – expoziţii în galerii, 16% – bibliotecă, 13% – operă, 11% – filarmonică.

Dintre cei care preferă cinematograful ca formă de consum în spaţiul public, 48% merg în multiplexuri, 31% la cinematografe clasice, 22% în spaţii alternative, iar 19% în cadrul festivalelor de film.

Unul dintre obiectivele studiului este de a vedea cărui tip de cultură sunt mai ataşaţi bucureştenii, celui elitist („high brow culture”, care ar include genuri de tipul operei, filarmonicii, baletul etc) sau celui de masă („popular culture”, care s-ar referi la târguri, festivaluri de muzică populară, cinema etc). În acest sens, se concluzionează, că bucureştenii preferă atât forme de consum specifice culturii elitiste (balet – 13%; operă – 12%; concerte de muzică clasică – 11%), cât şi forme specifice culturii de masă (stand-up comedy – 22%; concerte de muzică populară -19%; circ – 18%, film etc).

Cu privire la acest amestec de tipuri de cultură, sociologul Barbu Mateescu a declarat pentru AGERPRES că „Bucureştiul este un oraş complex din punct de vedere social, compus din valuri (e)migraţionare survenite în epoci diferite şi care astăzi alcătuiesc generaţii cu profiluri variate. Pentru unii oameni, folclorul reprezintă o conexiune emoţională cu „acasă”-ul din care au pornit spre Bucureşti, în urmă cu 20 sau 40 de ani; alte generaţii sau subgrupuri educaţionale consideră dimpotrivă că trebuie să-şi modifice şi diversifice experienţele culturale, în sensul sincronizării cu modelele de consum cultural din Occident, şi să lase acel ‘acasă’ cât mai în urmă”.

Privitul la televizor, forma de consum cultural domestic cea mai agreată de bucureşteni

Cea mai răspândită formă de consum cultural acasă este privitul la televizor, 65% dintre respondenţi declarând că se uită la televizor o dată sau de mai multe ori pe zi. Aparatul de radio a fost indicat de 39% dintre respondenţi, cu o frecvenţă de câteva ori pe zi, iar 32% au notat că au ascultat muzică zilnic (în general indiferent dacă pe computer, format MP3 sau radio).

Pe de altă parte, studiul arată că bucureştenii care consumă TV nu obişnuiesc să meargă la cinematograf, operă, muzeu, teatru, spectacole de divertisment, târguri de carte sau dezbateri culturale. În schimb, acest tip de consumator, merge des la biserică, face cumpărături în mall-uri, face excursii în afara localităţii, merge în parcuri sau îşi petrece timpul plimbându-se pe stradă în propriul cartier, mai arată studiul.

De asemenea, consumatorilor de TV le place cel mai mult muzica lăutărească, sunt spectatori la concertele de folclor şi muzică populară, reprezentaţii de circ şi iluzionism. Nu le plac concertele de muzică clasică, operă sau operetă, nu apreciază dansul contemporan sau spectacolele de muzică electronică.

În ceea ce priveşte lectura, acest tip de produs nu este la fel de preferat, cel mai mare procent (18%) dintre bucureşteni, declarând că citesc mai rar de 1-2 ori pe an. Respondenţii preferă mai degrabă ziarele sau revistele, dar şi aici procentele non-consumului sunt ridicate.

La nivelul oraşului Bucureşti, populaţia utilizează internetul în proporţie de 63%

În ceea ce priveşte consumul digital de cultură, acesta este mult mai ridicat decât consumul de cultură clasică, spre exemplu, cultura scrisă. La nivelul oraşului Bucureşti, populaţia utilizează internetul în proporţie de 63%. Comparativ cu nivelul naţional, în Bucureşti procentul celor care nu folosesc internetul deloc este mai mic.

În ceea ce priveşte frecvenţa cu care este utilizat internetul în funcţie de tipuri de activităţi, 84% dintre bucureşteni au declarat că folosesc internetul pentru reţelele de socializare, 74% – în scopuri profesionale, 74% – pentru verificarea poştei electronice, 65% – pentru a asculta muzică, 64% – în scop de informare sau ştiri, 64% – pentru a citi ziare sau reviste online, 55% – pentru a citi blog-uri sau forumuri, pentru jocurile online – 40%, pentru vizionare TV – 23%, pentru a face cumpărături online – 12% etc.

Cum văd bucureştenii patrimoniul cultural şi vitalitatea oraşului: clivajul centru vs. periferie

Majoritatea obiectivelor de patrimoniu identificate de bucureşteni au fost grupate în centrul oraşului şi doar câteva dintre cele menţionate se poziţionează la nivel de cartiere: Circul Globus, Parcul Drumul Taberei, Mausoleul din Parcul Carol şi Cimitirul Bellu (Berceni).

În ceea ce priveşte percepţia faţă de gradul de vitalitate a oraşului Bucureşti, 66% dintre bucureşteni au fost „de acord” şi „total de acord” cu afirmaţia că Bucureştiul „este un oraş creativ, viu, dinamic”, în timp ce doar 8% dintre locuitori au menţionat despre propriul cartier că este unul „verde, viu, vesel, activ”.

De asemenea, bucureştenii afirmă că activităţile pe care le pot desfăşura în cartier sunt mersul la cumpărături (73%), plimbările în parc (66%) şi mersul la mall (44%). 18% spun că merg în cartierul lor la cinema, 8% la concerte de muzică şi doar 5% la festivaluri. În acelaşi timp, la întrebarea ce proiecte culturale şi-ar dori în cartier, 89% dintre bucureşteni afirmă că şi-ar dori proiecte legate de muzică şi concerte, 87% – proiecte legate teatru, 85% – festivaluri, expoziţii, 80% – ateliere de creaţie tradiţională.

Sociologul Barbu Mateescu consideră că această percepţie diferită cu privire la Bucureşti faţă de cartiere arată un evident clivaj centru-periferie. „Există în mod evident, excesiv de multe instituţii culturale care se află în zona centrală şi chiar hiper-centrală. La acest capitol multe oraşe din România suferă, viziunea urbanistică a comunismului vedea cartierele noi (muncitoreşti) strict drept ‘dormitoare’, nu drept locuri de dezvoltare a unei unei vieţi sociale autentice şi complete”, a precizat sociologul.

Cum se raportează bucureştenii la minorităţi

În ceea ce priveşte modul de raportare la minorităţi, studiul arată că aproximativ 61% dintre respondenţi au declarat că nu ar fi de acord ca persoanele provenind din grupuri minoritare să facă parte din familia lor şi acelaşi procent de persoane nu ar participa la o întâlnire pe o temă referitoare la un grup minoritar. 43% se declară nederanjaţi de posibilitatea de a avea vecini ce aparţin unei minorităţi de orice fel. În schimb, 53% au menţionat faptul că au prieteni ce aparţin unui grup minoritar.

Potrivit studiului, distanţa socială (toleranţa faţă de ceilalţi) este, în medie, una mare chiar dacă o bună parte dintre respondenţi spun despre Bucureşti că este un oraş ce respectă minorităţile de orice fel. „Este foarte probabil ca cei care au considerat oraşul ca fiind tolerant să se gândească la societate în genere. Întrebările legate de viaţa personală funcţionează pe alt plan. Aş atrage totuşi atenţia că diferenţa nu este foarte mare: 56% din respondenţi consideră oraşul tolerant sau foarte tolerant, 38-53% chiar demonstrându-şi toleranţa în speţe concrete. În alte cuvinte, vorbim de o defazare de (doar) 3%-18% din populaţia oraşului, adică probabil mai mult de o zecime fiind cei care se consideră mai puţin toleranţi decât media”, a precizat Barbu Mateescu.