La rectificarea bugetară, Guvernul a redus bugetul ICR pe 2012, de 43 de milioane de lei, cu 14,5 milioane de lei, tăierile fiind operate la bunuri şi servicii – 13,5 milioane de lei, cheltuielile de personal – 1 milion de lei – şi deplasări – 47.000 de lei.
Astfel, ICR ar trebui să se încadreze până la sfârşitul anului într-un buget de 28,5 milioane de lei – bani care au fost deja cheltuiţi -, având un deficit de 5 milioane de lei.
În acedste condiţii, institutul nu-şi va mai putea desfăşura proiectele programate până la sfârşitul anului, fiind afectate, printre altele, şi pregătirile pentru participarea României în calitate de ţară invitată de onoare la Salonul de Carte de la Paris din 2013. ICR deschisese o linie specială de finanţare pentru realizarea cât mai multor traduceri din literatura română în franceză, pentru standul României de la Paris pe care îl organizează anul viitor, însă nu vor mai exista fonduri pentru aceasta, a precizat pentru MEDIAFAX secretarul general al ICR Dan Croitoru.
„Situaţia e dezastruoasă”, a mai spus acesta, precizând că vor fi anulate foarte multe proiecte, având în vedere faptul că cele 18 filiale ICR din străinătate organizau fiecare 1 – 2 evenimente pe săptămână.
Ministerul Finanţelor anunţase ICR, pe 18 iulie, că urmează să i se reducă bugetul aprobat pentru 2012 cu 14,5 milioane de lei.
Pe de altă parte, pe 2 august, în cadrul unei conferinţe de presă în care conducerea ICR şi-a anunţat demisia, preşedintele institutului Horia Roman Patapievici a spus că a discutat cu ministrul Finanţelor Florin Georgescu, care a promis că va susţine la Guvern ca reducerea să se facă la mai puţin de jumătate, pentru ca ICR să mai aibă buget până la sfârşitul anului pentru a-şi onora angajamentele. Potrivit lui Patapievici, conducerea ICR şi-a amânat demisia pentru a rezolva această problemă şi a negocia o reducere bugetară mai mică pentru ca partenerii străini ai institutului să nu spună: „Cine sunt românii? Ăştia care promit şi nu fac”.
Patapievici anunţase, la sfârşitul lunii iunie, la Digi 24, că întreaga conducere ICR îşi va da demisia dacă Curtea Constituţională va decide că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 27/ 2012, care prevede trecerea ICR de sub autoritatea preşedintelui sub cea a Senatului, este constituţională.
Sesizată de Avocatul Poporului, privind caracterul de urgenţă al actului normativ, Curtea Constituţională a stabilit pe 31 iulie că OUG nr. 27 este constituţională.
Patapievici a declarat în aceeaşi zi, agenţiei MEDIAFAX, după pronunţarea Curţii, că el şi întreaga conducere ICR îşi menţin decizia de a-şi da demisia, pe care a nunţat-o oficial pe 2 august.
Guvernul a adoptat, pe 13 iunie, Ordonanţa de Urgenţă 27, prin care ICR trece de sub autoritatea preşedintelui în subordinea Senatului, care numeşte atât conducerea operativă a institutului, cât şi membrii Consiliului de conducere. Conducerea operativă a institutului va fi asigurată de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi vicepreşedinţi, numiţi şi revocaţi în/din funcţie de plenul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, la propunerea Biroului Permanent al Senatului.
Conducerea operativă a ICR era asigurată de Horia Roman Patapievici – preşedinte – şi Tania Radu şi Mircea Mihăieş – vicepreşedinţi.
Pe 3 iulie, Gheorghe Iancu, care a sesizat Curtea Constituţională în cazul OUG nr. 27/2012, a fost revocat din funcţia de Avocat al Poporului. Funcţia a fost preluată interimar de Valer Dorneanu.
Premierul Victor Ponta a spus despre ICR că era o instituţie „mult prea politizată” şi a acuzat „o lipsă de transparenţă totală” în cheltuirea fondurilor publice la nivelul institutului. „Nimeni din această ţară nu mă va convinge că este mai democratic să laşi o instituţie cu bani publici să fie condusă de un singur om decât să fie controlată de o instituţie cum este Senatul, unde sunt toate forţele politice”, a spus Ponta.
El a mai susţinut că liderii grupurilor parlamentare PSD – PNL nu intenţionează să îl schimbe pe Horia-Roman Patapievici de la conducerea Institutului Cultural Român, ci să asigure transparenţă în cheltuirea banilor publici, iar „agitaţia” creată pe această temă relevă că cineva are ceva de ascuns.
Conducerea ICR şi-a argumentat „poziţia de principiu” de a rămâne sub autoritatea Preşedinţiei, referindu-se la experienţa audierilor sale în Comisia de cultură a Senatului, unde „atmosfera era dominată de un naţionalism înverşunat şi obtuz” şi toate discuţiile erau politizate, şi prin faptul că preşedintele, spre deosebire de un senator, trebuie să fie neutru din punct de vedere politic şi ar avea mai mult de pierdut în ochii opiniei publice, decât de câştigat dacă ar interveni discreţionar în programele ICR.
Mii de artişti şi oameni de cultură dintre cei mai cunoscuţi, ca Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Cristi Puiu, Oana Pellea, Mircea Cărtărescu, Herta Muller, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, dar şi oameni de afaceri din România, jurnalişti, inclusiv de la prestigioase publicaţii străine, organizaţii artistice, colaboratorii şi publicul ICR din ţară şi din străinătate au cerut ca Guvernul să revoce această ordonanţă, considerând-o un act de politizare a ICR şi susţinând falsitatea acuzaţiilor de lipsă a transparenţei şi politizare de care ar fi dat dovadă instituţia. Nu au lipsit manifestările în stradă, cea mai amplă – „Mişcarea papioanelor” – având loc pe 18 iunie la sediul ICR, cu participarea câtorva sute de oameni.