Bugetul UE 2014-2020, tocmeala bogaţilor obosiţi cu rudele sărace din Est şi Sud

Deşi bugetul UE trebuie adoptat cu unanimitate la nivelul celor 27 de ţări din Consiliu, plus Croaţia, dezbaterea în jurul acesteia a generat discordie şi polemici intense.

Taberele şi cifrele

Statele UE par împărţite în două tabere, în cea a ţărilor net contributoare stând membrii mai vechi şi mai bogaţi ai Uniunii cum ar fi Germania, Olanda, Marea Britanie, Danemarca, Suedia, Austria, care doresc o reducere a anvelopei bugetare de 1.033 de miliarde de euro propusă de Comisia Europeană pentru perioada celor şapte ani.

Bugetul actual al UE, pentru exerciţiul 2007-2013, a fost de 993 miliarde euro. O reducere substanţială, de circa 150 miliarde euro, a noului cadru bugetar sub plafonul stabilit pentru 2007-2020 a fost cerută ferm în ultimele luni din capitale ca Londra şi Stockholm, argumentul principal fiind că tăierile de austeritate în perioada de recesiune trebuie operate şi la bugetul UE, nu numai în bugetele naţionale.

De cealaltă parte se află aşa-numitul grup al „Prietenilor Coeziunii”, format din 15 ţări din Centrul şi Estul Europei, precum şi ţările din flancul sudic al UE – Spania, Grecia, Portugalia – beneficiare nete în ultimul sfert de secol al fondurilor de coeziune. Politica de Coeziune vizează reducerea decalajelor între ţările dezvoltate şi cele nou venite în clubul UE, acestui capitol fiindu-i alocat circa 43% din totalul bugetului UE, celălalt capitol important, cu 44%, fiind Politica Agricolă Comună (PAC), din care se fac plăţile directe pentru fermieri.

Un alt grup de ţări cum ar fi Franţa, Irlanda, Italia, Spania, cu importante sectoare agricole, au interese majore legate de PAC, nefiind dispuse să accepte reducerea acestuia, ameninţând că vor folosi dreptul de veto dacă tăierile vor afecta drastic nivelul banilor promişi fermierilor lor.

Negocierile purtate la nivelul experţilor din Consiliul Afaceri Generale (CAG) nu au produs rezultate notabile în ultimele şase luni. O propunere de compromis făcută la sfârşitul lunii octombrie de către preşedinţia cipriotă a Consiliului UE, care reducea cu 50 miliarde propunerea de 1.033 miliarde de euro a Comisiei, a fost abandonată în urmă cu o săptămână din cauza protestelor grupului de ţări nordice.

Pe de altă parte, Partidul Conservator i-a forţat mâna premierului britanic David Cameron, trecând prin Parlamentul de la Londra o rezoluţie care cere reducerea bugetului UE faţă de perioada 2007-2020. Cameron a ameninţat explicit cu exercitarea dreptului de veto al ţării sale la Consiliul de săptămana aceasta. Suedia, o altă ţară în care opinia publică este obosită de prelungirea crizei din zona euro şi de banii pompaţi în economiile membrilor sudici, a devenit campioana acestei tabere, continuând să propună reduceri de 100-150 miliarde faţă de bugetul actual.

O nouă propunere care reduce nivelul avansat de Comisie cu 75-80 de miliarde, la un nivel total de circa 955 miliarde, a fost făcută săptămâna trecută de preşedintele Consiliul European, Herman Van Rompuy. Propunerea este considerată a avea suportul Germaniei, principalul contributor la bugetul UE. Cancelarul Angela Merkel doreşte neapărat realizarea compromisului şi atingerii consensului, având în vedere că un eşec ar reprezenta un nou semnal prost pentru economia şi starea de spirit din UE. Merkel doreşte şi ca ultimul Consiliu European din acest an, cel din decembrie, să nu mai fie perturbat de tema cadrului bugetar şi să se concentreze pe soluţiile pentru criza din zona euro.

Propunerea Van Rompuy taie 30 de miliarde de euro de la Politica de Coeziune şi 25 de miliarde de la PAC, dezavantajând net ţări ca Polonia, Spania, dar şi România. Franţa şi Irlanda sunt de asemenea nemulţumite de propunerea Van Rompuy, oficiali din toate aceste ţări invocând zilele trecute recurgerea la dreptul de veto ca măsură de ultimă instanţă.

Eşecul reuniunii nu e exclus

Pe acest fond, analiştii tind să încline că această reuniune a Consiliului European va reprezenta un eşec, liderii europeni având de apărat poziţii prea divergente pentru a ajunge la un numitor comun, chiar şi după şedinţe prelungite. Negocierile sunt complicate şi de divergenţele între Comisie, Consiliu şi Parlamentul European privind rectificarea bugetară pe 2012, în acest moment conturile UE înregistrând o gaură de 7 miliarde de euro. De asemenea, neînţelegeri sunt şi pe bugetul instituţiilor UE pentru 2013.

Cheia atingerii consensului la Consiliile Europene afectate de diferende a fost întotdeauna realizarea compromisului Germania-Franţa. Mai ales Marea Britanie şi uneori Polonia au avut precedente de rezistenţă solitară îndelungată, fiind considerate nuci greu de spart la acest Consiliu. În prezent, atât Londra cât şi Varşovia se situează ele însele pe poziţii ireconciliabile, un factor în plus care indică o eventuală nereuşită.

Un expert german citat de publicaţia EU Observer a amintit că şi în 2005 a fost nevoie de negocieri prelungite şi două reuniuni ale Consiliului pentru realizarea compromisului privind bugetul 2007-2013. Un eşec la nivelul Consiliului din această săptămână ar putea calma spiritele în opiniile publice din ţările membre, repliate pe fondul recesiunii pe poziţii naţionaliste. Şefii de stat şi de guverne ar putea invoca, la fel ca în 2005, faptul că nu au cedat în prima mare bătălie pentru resursele financiare europene, însă mai departe e nevoie şi de compromisuri pentru a nu bloca proiectul european, profitabil până la urmă pentru toată lumea.

Potrivit unui calendar optim de desfăşurare a programării bugetare a UE, cifrele trebuie să fie definitivate, inclusiv printr-un vot al plenului PE, până în martie-aprilie anul viitor, urmând ca apoi fiecare ţară să dispună alocările pe capitolele naţionale. Dacă nu va fi realizat compromisul până în a doua parte din 2013, pentru 2014 se va intra pe un buget anual, echivalent cu alocarea din 2013.

Banii pentru România

România ar fi trebuit să primească între 45 şi 47 miliarde de euro, conform propunerii totale de 1.033 de miliarde de euro înaintată de Comisia Europeană. Această sumă ar asigura un surplus consistent faţă de cei 35 miliarde de euro alocaţi în 2005 pentru perioada 2007-2013, când România a fost nou intrată la masa negocierilor şi a fost nevoită să cedeze cererilor altora, dar avea şi un PIB mai redus. Potrivit propunerii actuale a Comisiei Europene, alocarea anuală trebuie să reprezinte circa 2,5% din PIB-ul ţării.

Propunerea Van Rompuy reduce însă cu circa 8 miliarde de euro această sumă, introducând şi unii algoritmi de calcul consideraţi discriminatorii de oficiali din Guvernul de la Bucureşti, potrivit unor surse citate de MEDIAFAX. Astfel, dacă pragul din PIB este redus la 2,4%, este stabilit şi un plafon de 15% pentru fondurile suplimentare primite peste bugetul 2007-2013 pentru ţările cu o rată de absorbţie sub 60%. Rata de absorbţie a României pe fondurile de coeziune nu depăşeşte în prezent 10%, iar acest criteriu pare introdus special pentru a reduce alocarea ţării noastre.

Argumentele negociatorilor Guvernului României au fost că, prin propunerea Van Rompuy, România este penalizată suplimentar, având în vedere că a fost sancţionată oricum de Comisia Europeană pentru nereuşitele actualei perioade de programare. De asemenea, banii pe care România nu reuşeşte să îi cheltuiască în perioada stabilită se întorc oricum la bugetele naţionale ale ţărilor net contributoare din Vestul şi Nordul Europei.

Rămâne de văzut în următoarele zile cât de mult va reuşi România să apere alocarea iniţială a Comisiei, având în vedere că negocierea poate fi dusă de pe poziţii puternice numai dacă este dublată de vocea unor aliaţi puternici.