Această aderare va permite Băncii Centrale Europene (BCE) să supervizeze în mod direct primele cinci bănci din Bulgaria, a precizat directorul diviziei de supervizare din cadrul BNB, Radoslav Milenkov.
Uniunea Bancară Europeană, înfiinţată în 2012 după criza financiară globală, este un sistem de supraveghere a băncilor şi de rezoluţie a falimentelor băncilor, pus la punct la nivelul Uniunii Europene şi care este supus aceloraşi reguli pe continent. Obiectivul este garantarea siguranţei şi fiabilităţii sectorului bancar din UE.
„Participarea Bulgariei la Uniunea bancară va diminua semnificativ pericolul falimentelor şi celelalte riscuri potenţiale pentru sistemul bancar bulgar în cazul insolvabilităţii unei bănci”, a comentat viceguvernatorul BNB, Kalin Hristov.
Rolul de supervizare a Băncii Naţionale a Bulgariei a fost pus sub semnul întrebării în 2015 cu prilejul falimentului CCB (Corporate Commercial Bank), cea de-a patra mare bancă din Bulgaria, faliment declanşat ca urmare a conflictului între doi oameni de afaceri. Însă acest faliment nu a destabilizat sistemul bancar din ţara vecină graţie unui regim strict de austeritate, care a intrat în vigoare în 1997, după o gravă criză care a provocat falimentul a 14 bănci. Acest sistem denumit „consiliu monetar” obligă băncile să respecte criterii ridicate de solvabilitate.
Aderare la Uniunea Bancară Europeană este una din condiţiile impuse în momentul aderării Bulgariei şi Croaţiei la ERM-2 (mecanismul ratelor de schimb – n. r.), la data de 10 iulie 2012, care va permite celor două state să devină membre ale zonei euro peste câţiva ani.
Mecanismul ERM-2 prevede că evoluţia cursului de schimb al monedei unei ţări candidate trebuie să rămână într-un interval de variaţie de plus/minus 15% faţă de un nivel central agreat, timp de doi ani înainte de adoptarea euro. Bulgaria îndeplineşte deja această condiţie deoarece moneda naţională, leva, este ancorată de euro la un curs de schimb fix pe care Sofia s-a angajat să nu îl modifice.
Bulgaria şi Croaţia vor fi judecate atât în funcţie de criteriile de convergenţă din Tratatul european, respectiv stabilitatea preţurilor, nivelul dobânzilor, deficit bugetar, datorie şi stabilitatea cursului de schimb, precum şi în funcţie de îndeplinirea unor reforme interne.