Bulgaria va avea nevoie de cel puţin trei ani pentru a adera la euro, susţine vicepreşedintele CE
Guvernul de la Sofia intenţionează să adere la ERM-2 (mecanismul ratelor de schimb – n. r.), o etapă preliminară înaintea trecerii la moneda unică, până la mijlocul acestui an. Conform regulilor, o ţară membră UE poate adera la zona euro după doi ani petrecuţi în ERM-2. Însă, în cazul Bulgariei, ţară care a aderat la UE împreună cu România în anul 2007, ar putea fi nevoie de o perioadă puţin mai mare.
‘Calendarul este clar. În mare este nevoie de cel puţin trei ani între aderarea la ERM-2 şi aderarea la zona euro’, cu condiţia îndeplinirii tuturor criteriilor fiscale, a declarat Valdis Dombrovskis la o conferinţă organizată de Politico la Bruxelles.
Bulgaria îndeplineşte deja toate criteriile formale pentru aderarea la euro: are un surplus bugetar, un nivel redus al datoriei şi al ratei dobânzilor pe termen lung precum şi o inflaţie redusă. În schimb, Bulgaria este cea mai săracă ţară membră a UE iar PIB-ul per capita, calculat în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, este la 49% din media UE.
Valdis Dombrovskis a subliniat că ‘aderarea la zona euro înseamnă acum şi aderarea la uniunea bancară’, unul din proiectele importante ale blocului comunitar destinate creşterii gradului de monitorizare a marilor bănci naţionale.
Comentariile lui Dombrovskis sunt în linie cu solicitările formulate de Banca Centrală Europeană cu privire la Bulgaria. BCE, instanţă care evaluează dacă o ţară este sau nu pregătită pentru aderarea la zona euro, vrea ca Bulgaria să se alăture uniunii bancare înainte de a adopta moneda euro, ceea ce ar da BCE puterea de a superviza marile bănci din Bulgaria.
Însă, ministrul bulgar de Finanţe, Vladislav Goranov crede că aderarea la euro şi aderarea la uniunea bancară sunt două procese paralele. ‘Una nu poate fi o precondiţie pentru cealaltă’, a declarat Goranov luna trecută la o reuniune a miniştrilor europeni de Finanţe care a avut loc la Sofia.
Bulgaria urmează de mai mulţi ani un regim de austeritate, denumit Consiliul monetar, în conformitate cu care moneda naţională (leva) a fost legată mai întâi de marca germană şi ulterior de euro la un curs de schimb fix. Acest sistem a permis ţării vecine să menţină indicatorii macroeconomici stabili şi una din cele mai mici datorii publice (26,8% din PIB) din Europa. Cu toate acestea, potrivit criticilor, cea mai săracă ţară membră UE trebuie să îşi alinieze economia cu cea a statelor membre mai bogate din Occident şi să combată corupţia înainte de a putea adopta moneda euro.