Cea mai importantă distincție este faptul că un turist iese în evidență, pe când un călător se infiltrează în peisaj. Se distinge în mulțime prin selfie stick-uri, prin ocuparea trotuarului în timp ce verifică pe telefon în ce direcție ar trebui să meargă sau chiar prin stilul de îmbrăcăminte, poate uneori prea împopoțonat, ales doar ca să dea bine în poze. La polul opus, un călător va face mereu tot posibilul să se amestece cu localnicii. Arată de parcă știe unde merge, deși poate fi la fel de dezorientat ca un turist și încearcă să adere la normele sociale ale locului în care se află.
În întreaga nebuloasă creată de dezorientare, un turist își va folosi datele mobile în principal pentru a utiliza GPS-ul. Se va simți atât de pierdut fără acesta, încât poate chiar și într-un muzeu va trebui să știe dacă să aleagă stânga sau dreapta. Un călător va rătăci fără GPS, ascultând muzică și salvând datele mobile pentru mai târziu. Mai târziu ar putea fi atunci când așteaptă un autobuz, un tramvai sau metrou. Căutarea a ceva semnificativ de făcut într-o stație de transport public este la fel oriunde ai merge în această lume. Dacă găsești ceva distractiv, precum un cazinou online sau un website unde îți poți utiliza iscusința în șah, ți se poate schimba starea de spirit, iar când ajungi la destinație nu ești morocănos. Vei învăța cu siguranță și ceva nou și știm cu toții că ar fi indicat să învățăm cel puțin un lucru nou în fiecare zi. Când călătorim, acest lucru trebuie să se înmulțească, deoarece ne extindem orizonturile în timp ce ne aflăm la sute de km distanță de casă.
Chiar și în mijloacele de transport se poate observa o altă diferență dintre turiști și călători. Un turist are în vedere doar ca vehiculul în care se află să îl transporte dintr-un punct A, până într-un punct B, adică de la un obiectiv turistic la altul și este interesat să comunice doar cu persoanele care îl însoțesc în călătorie. Bineînțeles că și călătorul folosește autobuzul/metroul/tramvaiul tot pentru a se scuti pe sine însuși de mersul pe jos, însă diferența e că încearcă în același timp să intre în vorbă cu localnicii. Și, mai surprinzător decât atât, sunt situații în care chiar aceștia fac primul pas dacă observă deschidere și curiozitate din partea unui călător. Astfel se poate ajunge la discuții despre locuri interesante care nu se află în topurile cu atracții de pe internet sau despre istoria nespusă de cei care ghidează free walking tours.
Turiștii vor vorbi doar limba engleză în interacțiunile cu ceilalți, iar dacă aceasta e limba lor nativă, lovesc doi iepuri dintr-o lovitură. Rareori vor depune mici eforturi pentru a învăța oricare dintre limbile locale. Călătorii încearcă să cunoască cel puțin câteva cuvinte sau fraze cheie pe care să le folosească atunci când călătoresc în străinătate. Știu că a învăța cum să spui lucruri simple precum „te rog”, „mulțumesc” și „salut” pot face o mare diferență, aducând zâmbete în rândul localnicilor din cafenele, restaurante, magazine etc.
Un turist are pe lista sa de To do și magazinele de unde poate achiziționa suveniruri. Este atras de aproape orice obiect care i se pare că se va așeza frumos pe noptieră sau pe un perete din sufrageria celui mai bun prieten. Dacă va mai vedea și pe altcineva achiziționând același bol colorat din ceramică despre care se spune că e specific locului, atunci va simți un impuls de nestăvilit. După mai multe vizite în magazine sau mai multe ore petrecute în același butic, bagajul de mână se va transforma în bagaj de cală.
Un călător acordă mult mai puțin timp și nu depune mare efort în căutarea de comori și pietre prețioase locale. Știe că este nevoie de răbdare și cugetare pentru a găsi cele mai bune oferte și cele mai autentice articole pe care să le ia acasă. Și în cazul în care chiar nu găsește nimic pe placul său, va face tot posibilul să convingă un ospătar că merită cănița frumos ornamentată în care tocmai a servit cea mai bună cafea din viața sa. Cu un astfel de compliment și cu un bacșiș modest e posibil să și reușească.
Lista de diferențieri nu se oprește aici, iar ca să îți dai seama ce ar mai urma trebuie să te fi aflat măcar o dată în postura de călător și să ai prieteni turiști, ori, de ce nu, și invers: tu să fii turistul, iar toți ceilalți din jurul tău, niște călători care merg acasă cu nisip într-un borcan sau un pumn de scoici în locul altui tricou din colecția Hard Rock Cafe.