Când vor da Statele Unite lovitura anului? Dolarii au început deja să se întoarcă acasă

Un senator american s-a lăudat, joi, că a luat prânzul cu Janet Yellen, preşedintele Rezervei Federale (FED), care i-a spus că „Lucrurile merg bine”. „Ea crede că economia este puternică”, a declarat el apoi în Wall Street Journal, desigur, nu fără voia Doamnei Y.

Cât de importante să fie cele câteva cuvinte banale, chiar dacă venite de la şefa cea mare a dolarilor, ca să fie preluate de WSJ?

Miza acestei pseudo-dezvăluiri este aceea că, deşi, oficial FED nu a mai lansat nici un indiciu despre momentul şi amploarea creşterii dobânzii la care dă bani, jucătorii de pe pieţele financiare ale lumii trebuie să înţeleagă că nu încape nici o îndoială privind determinarea cu care se va face ceea ce s-a promis.

Mesajul este simplu: economia merge bine, numai e nevoie de o politică monetară prea relaxată, trebuie pus preţ pe dolar, adică dobândă. Dolarul mai scump nu ar mai periclita creşterea economică.

„Fiţi din ce în ce mai pregătiţi. Nu contează cât voi întârzia”, parcă ar spune Doamna Y. Este modul clasic prin care o bancă centrală puternică îndeamnă pieţele la schimbări discrete, mici, care să realizeze încet, încet marea schimbare.

Toţi analiştii de pe toate meridianele lumii caută să afle când se va produce evenimentul, descifrând indiciile lui Janet Yellen. Un dolar mai scump este pentru mulţi o nenorocire, pentru alţii o mană cerească.

Numai că indiciile sunt greu de descifrat.

În cadrul ședinței din 28 ianuarie, FED a menținut rata de dobândă de referință la nivelul minim istoric (0% – 0,25%) și a decis continuarea politicii de reinvestire a sumelor rezultate din plasamentele din cadrul programelor de infuzie de lichidităţi QE derulate în ultimii ani.

Janet Yellen nu a ţinut nici o conferinţă de presă şi abia în martie va fi următorul anunţ de politică monetară al FED însoţit de o conferinţă de presă.

„FED câştigă oricum timp pentru orice reevaluare a condiţiilor macro, prin pauza din februarie. Aşadar, nici o menţiune despre presiuni deflaţioniste sau riscuri globale. Şi totuşi, de ce ar fi existat menţiuni în acest sens?”, se întreabă analistul Mihai Nichişoiu, de la casa de brokeraj Tradeville.

„Banca centrală a SUA a semnalat că nu se grăbește cu inițierea procesului de majorare a ratei de dobândă de referință”, spune şi Andrei Rădulescu, seniorul analiştilor de la Banca Transilvania.

Comunicatul ședinței de politică monetară din 28 ianuarie exprimă următoarele aspecte, potrivit lui Andrei Rădulescu:

* FED consideră că dinamica economiei americane s-a ameliorat „de la un ritm moderat la unul solid”

* Banca centrală americană se așteaptă la majorarea puterii de cumpărare a consumatorilor ca urmare a declinului cotațiilor internaționale la țiței din perioada recentă.

* „FED consideră că inflația va decelera pe termen scurt, dar pe termen mediu va converge gradual către ținta de 2% an/an, pe măsura disipării impactului determinat de declinul cotațiilor la țiței”. (Inflaţia este importantă pentru analişti cum este tensiunea arterială pentru medici. Nu trebuie să fie nici hipo, nici hiper)

* Ca să stabilească momentul de demarare a „procesului de normalizare a ratei de dobândă de referință, FED va ține cont atât de evoluția recentă și perspectivele inflaționiste și din piața forței de muncă, dar și de climatul din piețele financiare și de contextul internațional”.

Când va veni lovitura FED? BT: Nu mai devreme de trei luni

Federal Reserve (FED) „a lăsat să se înțeleagă faptul că așteaptă ca inflația să se stabilizeze / inflexioneze pentru a demara normalizarea politicii monetare”, descifrează Andrei Rădulescu mesajul băncii centrale a SUA. Inflexiunea inflației înseamnă o întoarcere a liniei pe un grafic, ca în analiza matematică, confirmarea clară a tendinţei de creştere a inflaţiei, care a scăzut sau stagnat până nu demult.

Schimbarea este „dependentă în acest moment, în principal, de dinamica cotațiilor internaționale la țiței şi pare puțin probabilă pe termen foarte scurt (cel puțin trei luni), fapt reflectat de reacția pieței financiare după publicarea comunicatului FED (ratele de dobândă la titlurile de stat pe 10 ani au scăzut)”, spune Andrei Rădulescu.

Concluzia analistului Băncii Transilvania este că „FED este pregătită să demareze procesul de normalizare a ratei de dobândă de referință în orice moment (dată fiind dinamica și perspectivele pentru prima economie a lumii). Cu toate acestea, FED așteaptă semnale clare de bottom (minim, n.r.) pentru inflație”.

Semnele schimbării se pot detecta oriunde în lume. Autoritatea Monetară din Singapore (MAS) a făcut un „anunţ ad-hoc” în aceeaşi zi de 28 ianuarie. Anunţul pregăteşte piaţa pentru o scădere a dobânzii, dar este mai important pentru datare decât pentru mesajul care îl conţine.

Data trecută când MAS a făcut un anunţ ad-hoc a fost imediat după atacurile teroriste care au lovit SUA, în septembrie 2001., constată Mihai Nichişoiu. „ MAS s-a speriat din nou ieri dimineaţă (28 ianuarie, n.r.). De ce? Pentru că ploua în Singapore?”, glosează analistul.

„USD: Banii se întorc acasă”

Cam tot restul lumii este defazat faţă de SUA. Aici încep să se vadă rezultatele anilor de „relaxare cantitativă” (quantitative easing QE, numele tiparniţei de dolari a FED). Restul lumii abia încearcă să apuce pe calea pe care americanii şi-au permis-o, dar care pentru alţii ar putea fi periculoasă.

„Sunt convins că politica monetară din Singapore este în pragul unei modificări cu mult mai importante decât ne lasă MAS să credem acum. Abordările monetare devin mai relaxate în toată Asia de Sud-Est”, crede Mihai Nichişoiu.

Economia chineză nu mai aleargă la rate procentuale de creştere formate din două cifre. Beijingul încearcă să piloteze o aterizare cât mai lină „şi asta va impune o relaxare a politicii sale monetare”.

„Capitalurile nu mai curg dinspre SUA către Asia de Sud-Est. Economiile din Asia de Sud-Est nu mai sunt miracolele din anii trecuţi. America este acum noua atracţie emergentă”, citează Michişoiu un articol din WSJ.

Nici FED nu mai tipăreşte dolari. Dimpotrivă. Creşterea dobânzii va amplifica atractivitatea activelor financiare denominate în USD. Creşterea economiei americane va antrena investiţii directe tot mai mari.

„America este în pragul unui nou ciclu virtuos comparabil cu cele pe care le-am mai văzut în prima jumătate a anilor ’80, sub administraţia Reagan şi în a doua jumătate a anilor ’90, sub administraţia Clinton.

După ce au urmărit miracole economice în Asia de Sud-Est, America Latină şi chiar în nordul Europei, banii se vor întoarce acasă – în America”, conchide analistul de la Tradeville.

Ar mai rămâne să mai amintim şi despre relaxarea din Zona Euro. Şi din România.