Capcanele din contractele de asigurări de locuinţă. Despăgubirea poate să fie de doar jumătate din valoarea daunei

Când vine vorba de condiţii şi servicii asigurate printr-o poliţă de asigurare de locuinţă, agentul de vânzări al companiei este binevoitor şi nu mai termină cu explicaţiile şi beneficiile celui care vrea o astfel de asigurare. Când ajunge însă la capitolul plată a daunelor produse în urma unuia dintre evenimentele asigurate, explicaţiile devin subit succinte şi totul se reduce la faptul că societatea va constata şi va plăti contravaloarea daunei. Ei, bine, lucrurile nu stau chiar aşa.

La ora actuală pe piaţa din România există două tipuri de asigurări: cea de prim risc (aici includem asigurarea obligatorie a locuinţei care funcţionează după lege proprie) şi cea proporţională. Asigurarea de prim risc este cea la care, indiferent de modul de stabilire a sumei asigurate, nu se aplică regula proporționalității, asigurătorul plătind în caz de daună valoarea pagubelor până la concurența sumei asigurate.

În cazul asigurării proporţionale, care acoperă peste 90% din piaţa asigurărilor de locuinţe, suma asigurată la care trebuie încheiată asigurarea reprezintă valoare de înlocuire „de nou” a locuinței, sau valoarea de piață a locuinței. De regulă, asigurătorii au în metodologia lor de lucru tabele de referință, tabele care te ajută în stabilirea acestei valori.

Lucrul care trebuie știut este acela că, dacă se încheie o asigurare la o sumă inferioară acestei valori, în caz de daună parțială, despăgubirea nu se plătește integral ci aplicând proporția dintre valoarea de înlocuire „de nou” și suma asigurată menționată în polița de asigurare. De exemplu, dacă o casă are valoarea de înlocuire „de nou” de 100.000 euro și suma asigurată este tot de 100.000 euro, toate despăgubirile se plătesc integral, dar dacă asigurarea este încheiată la o sumă asigurată de 50.000 euro, despăgubirile se plătesc doar pe jumătate (proporția între 100.000 euro și 50.000 euro). Mai exact, o daună pentru repararea căreia proprietarul plătește 500 de lei, va fi despăgubită cu 250 de lei.

Cât privește asigurarea la valoarea de piață, această valoare reprezintă preţul rezultat în urma unei tranzacţii imobiliare, în condiţiile unei pieţe echilibrate. Este de notorietate că apartamentele din blocurile vechi au o valoare de piaţă mai mică decât cele nou construite, tot aşa cum este evident că un bloc construit în 1980 valorează mult mai puţin decât unul construit în 2016. Întrebarea este cum vor plăti despăgubirile societățile de asigurare în cazul în care valoarea de piață a unui apartament este de 30.000 euro și valoarea de reconstrucție „de nou” este de 60.000 euro? Vor aplica oare regula proporționalității în acest caz? Neclaritatea intervine însăți din definirea valorii de piață: „valoarea reprezintă preţul rezultat în urma unei tranzacţii imobiliare, în condiţiile unei pieţe echilibrate”. Dar ne aflăm oare în „condițiile unei piețe echilibrate”?

Să vedem ce spune şi un contract de asigurare imobil în această privinţă. La articolul despre suma asigurată, contractele de asigurări scriu invariabil: „suma asigurată reprezintă valoarea declarată a clădirii asigurate conform cererii şi/sau declaraţiei asiguratului”. Urmează apoi definiţiile: suma asigurată prevăzută în poliţă reprezintă valoarea de înlocuire de nou, reprezentând costul construirii, producerii ori procurării „de nou” a elementelor constitutive, rezultat din devize, facturi, etc. De asemenea, valoarea de piaţă reprezintă preţul rezultat în urma unei tranzacţii imobiliare, în condiţiile unei pieţe echilibrate, normale.

La capitolul „Constatrea, evaluarea şi plata daunelor, contractul de asigurare spune: „În cazul în care, la data producerii riscului asigurat, suma asigurată este inferioară valorii de înlocuire de nou sau de piaţă a clădirii, despăgubirea se reduce corespunzător raportului dintre suma asigurată prevăzută în poliţă şi valoarea de înlocuire de nou sau de piaţă a clădirii la data încheierii contractului de asigurare”.

În schimb, dacă la data producerii evenimentului asigurat, suma asigurată este mai mare decât valoarea de nou, asigurătorul nu plăteşte mai mult decât valoarea de nou. Ca să nu mai spunem că în majoritatea cazurilor, atunci când închei o asigurare de casă nu vine nimeni să evalueze imobilul şi toate poliţele se fac pe baza declaraţiei clientului care spune cam cât crede că face locuinţa sa, iar dacă asigură şi bunurile din ea, le dă şi acestora o valoare estimativă. Când se produce o daună însă, comisia de expertiză este prezentă şi ea calculează cât face dauna în funcţie de costul de nou pe metru pătrat de construcţie.

Nu mai comentăm cât de dezavantajos este acest mod de stabilire a daunelor pentru locuinţele din provincie, unde valoarea de nou poate fi tot de 800 de euro metrul pătrat (pentru că materialele de construcţii au acelaşi preţ peste tot), iar o sumă asigurată pentru o casă să fie de 2-3 ori mai mică decât în Bucureşti unde se aplică aceeaşi valoare de nou a metrului pătrat.

Ca să fii într-adevăr despăgubit de asigurător, suma asigurată trebuie să fie egală cu reconstrcuţia imobilului la preţurile din anul respectiv. Recomandarea noastră este ca atunci când încheiați o poliță de asigurare, să solicitați agentului să menționeze dacă polița de asigurare este o poliță de prim risc sau una proporțională. Dacă vă aflați în al doilea caz este bine să întrebați asigurătorul dacă valoarea pentru care doriți să încheiați polița de asigurare este suficientă și nu reclamă aplicarea regulei proporționalității (regulă pe care o veți afla abia când veți înregistra o daună și atunci va fi tardiv). De altfel, sunt de notorietate despăgubirile infime plătite de PAID în urma inundaţiilor din această primăvară, când dauna medie aferentă poliţei obligatorii pentru o locuinţă avariată de inundaţii a fost de nici 500 de lei.

Conform datelor publicate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), primele brute subscrise la sfârşitul semestrului I 2016 au fost de 463,97 milioane de lei, în scădere uşoară faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut (minus 4,41%) când totalul primelor brute a fost de 485,36 milioane de lei, dar mult mai jos faţă de 2013 sau 2012, când această clasă de asigurări înregistra circa 600 de milioane de lei în primul semestru din an.