Care sunt principalele riscuri politice ale anului 2016

Acest top, publicat luni în ediţia electronică a ziarului The Telegraph, este realizat la începutul fiecărui an de Grupul Eurasia, o societate de consultanţă şi de evaluare a riscurilor politice globale.

Conform studiului, principala provocare pentru acest an este parteneriatul trans-atlantic, o alianţă solidă timp de şapte decenii, dar care acum este slăbită şi a pierdut din relevanţă. Pentru Uniunea Europeană, această alianţă nu mai pare prioritară. De asemenea, intervenţia Rusiei în Ucraina şi conflictul din Siria scot la suprafaţă diviziunile dintre Europa şi SUA. Dacă abordările acestor doi actori vor fi divergente, atunci nu vom mai avea o forţă care să intervină în crizele internaţionale şi prin urmare conflictele, mai ales cele din Orientul Mijlociu, s-ar putea amplifica.

Dar şi în interiorul blocului comunitar diviziunile provocate de cele două orientări privind evoluţia UE, împărţite de Grupul Eurasia în ‘Europa Deschisă’ şi ‘Europa Închisă’, ar putea ajunge într-un punct critic. O combinaţie de factori, cum ar fi inegalităţile sociale, afluxul de refugiaţi, terorismul şi presiunile politice locale pot ameninţa fundamentele noii Europe. Frontierele deschise ale UE ar putea fi în mod particular ameninţate. Pe de altă parte, riscul ieşirii Marii Britanii din UE este încă subestimat. Cât despre economia europeană, Grupul Eurasia prevede că ea nu va fi afectată de o nouă criză, în schimb ar putea să apară tensiuni sociale.

Analiza plasează pe poziţia a treia în ierarhia riscurilor impactul Chinei asupra politicii internaţionale. Influenţa ei globală, atât pe plan politic, cât şi economic, a crescut semnificativ. În paralel, alţi actori globali importanţi ar putea să nu fie pregătiţi să accepte priorităţile Chinei, să nu le înţeleagă sau să nu ştie cum să reacţioneze în faţa lor.

Gruparea jihadistă Statul Islamic (SI) vine pe poziţia a patra în topul riscurile văzute de Grupul Eurasia. Respectiva grupare teroristă nu se mai limitează doar la Siria şi Irak, ea câştigând acum adepţi din Nigeria şi până în Filipine, în timp ce reacţia internaţională în faţa acestei ascensiuni este inadecvată. Prin urmare, cel mai probabil anul 2016 nu va duce la eliminarea acestei probleme, iar statele foarte vulnerabile rămân cele pe care SI are motive să le lovească (Franţa, Rusia, Turcia, Arabia Saudită, SUA) şi cele care au comunităţi sunnite numeroase (Irak, Liban, Iordania, Egipt).

Tot în Orientul Mijlociu, Arabia Saudită se confruntă cu un risc crescut de destabilizare din cauza rivalităţilor din interiorul familiei regale şi a izolării crescânde a acestei ţări în regiune, în timp ce tensiunile ei cu Iranul se amplifică.

A şasea provocare în viziunea Grupului Eurasia este influenţa crescândă a unor actori non-statali ce activează în domeniul tehnologiei informaţiei, pe care îi denumeşte ‘tehnologiştii’. Aceşti actori – remarcaţi de exemplu în rândul corporaţiilor din Silicon Valley şi al unor foşti oameni de afaceri din sectorul informatic, deveniţi acum filantropi – au ambiţii politice tot mai evidente şi pot intra în conflict cu politicienii, dar şi cu unele medii sociale, generând astfel instabilitate în politică şi pe pieţe.

Anul acesta ar putea fi marcat semnificativ şi de personalitatea unor lideri puternici, dar imprevizibili. În rândul lor Grupul Eurasia îi include pe preşedintele rus, Vladimir Putin, pe cel turc, Recep Tayyip Erdogan, dar şi pe liderul ucrainean, Petro Poroşenko.

Şi situaţia politică din Brazilia reprezintă un risc important, în condiţiile în care preşedinta Dilma Rousseff luptă să se menţină la putere pe fondul scandalurilor de corupţie ce afectează administraţia ei. Prin urmare, o agravare a crizei politice şi economice în Brazilia ar putea avea implicaţii internaţionale, având în vedere influenţa globală crescândă a acestei puteri emergente.

În anul 2016 vor fi în general puţine scrutinuri legislative şi prezidenţiale, lucru considerat în acest studiu drept un risc, întrucât alegerile sunt de obicei o supapă ce previne manifestarea agresivă a nemulţumirilor sociale.

Pe ultima poziţie a ierarhiei celor zece riscuri pentru anul în curs este menţionată Turcia, unde, după succesul la alegerile legislative, preşedintele Erdogan va încerca să schimbe Constituţia pentru a înlocui actualul sistem politic parlamentar cu unul mai degrabă prezidenţial. Pe de altă parte, nu sunt semne că violenţele cu separatiştii kurzi s-ar putea atenua, Grupul Eurasia anticipând şi o creştere a vulnerabilităţii Turciei în faţa atacurilor SI.