Care sunt riscurile dacă nu plăteşti factura la telefon

Presate de acţionarii care vor profit în condiţiile în care preţurile per minut au scăzut semnificativ operatorii încep procedurile chiar şi la prima factură restantă dacă utilizatorul a depăşit un anumit plafon de risc.

“Facturile la telefonia mobilă sunt generate de contractul de prestări – servicii încheiat între consumator şi operatorul de telefonie. Acest contract, liber încheiat, ce reprezintă legea părţilor, dă naştere, în sarcina operatorului, obligaţiei de a furniza servicii de telefonie mobilă, iar în sarcina consumatorului obligaţia corelativă de a achita contravaloarea acestor servicii,  în baza facturilor emise şi acceptate la plata în contul acestor servicii”, a declarat pentru ECONOMICA.NET, Ovidiu Tibuleac, avocat partener, coordonatorul ariei de practică „litigii si executări silite” din cadrul Boştină şi Asociaţii.

În cazul în care clienţii nu respectă obiligaţiile asumate către furnizorul de servicii aceştia sunt pasibili în primul rând de a le fi sistate serviciile de telefonie mobilă şi reziliat contractul, riscul major fiind reprezentat de acţionarea acestor în instanţă pentru recuperarea sumelor de bani aferente facturilor emise şi neachitate, putându-se ajunge chiar şi la o executare silită.

“Este bine de ştiut şi faptul că, în cazul facturilor neplătite se aplică termenul general de prescripţie de 3 ani, cu alte cuvinte după trecerea acestui interval de timp, respectivul debit este prescris, iar creditorul nu mai poate să acţioneze debitorul în judecată pentru plata datoriei”, a mai spus Tibuleac.

Conform Codul Civil în cazul în care obiectul obligaţiei debitorului constă într-o sumă de bani şi aceasta nu este platită, creditorul are dreptul la daune – interese moratorii de la scadenţă până la momentul plăţii. “Cuantumul daunelor – interese moratorii este cel convenit de părti sau, în lipsa, cel prevăzut de lege. Potrivit legii, părtile sunt libere să stabilească  în convenţii rata dobânzii, dar aceasta nu poate depăşi dobânda legală remunatorie/penalizatoare cu mai mult de 50%, dobânda ce reprezintă, în materie civilă, dobanda de referinţă a BNR diminuată cu 20%” a mai spus reprezentantul Boştină şi Asociaţii.

Operatorii de telefonie mobilă din România inserează în contractele pe care le incheie o clauză penală prin care prevăd o penalitate convenţională de întârziere pentru neplata la termen a facturilor de 0,5% pe zi de întârziere.

“Odată stipulată această penalitate de întarziere în executarea unei obligaţii băneşti, creditorul are dreptul de a pretinde numai această penalitate, nu şi alte dobânzi, întrucat penalităţile sunt, în esenţă, daune interese moratorii, ca şi dobanzile şi, deci, ele nu se pot cumula, deoarece s-ar realiza o dublă reparaţie pentru aceeaşi abatere de la prevederile contractului. Dar şi această penalitate poate fi redusă de către instanţa de judecată, în cazul unui litigiu, atunci când se constată că este vădit excesivă faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părti la încheierea contractului”, a mai spus Ovidiu Tibuleac.

Potrivit reprezentantului Boştină şi Asociaţii, în cazul în care un client nu-şi permite să achite o factură primul pas pe care ar trebui să-l facă este să înainteze o solicitare către operatorul de telefonie mobilă de amânare a plăţii sau o eşalonare a acesteia, iar în cazul în care în cuprinsul facturii regăseşte servicii de care nu a beneficiat sau a caror valoare a fost abuziv stabilită de către operatorul de telefonie mobilă, acesta poate să conteste factura în termenul prevăzut în contractul încheiat.