Cât câştigă cei mai bogaţi oameni de afaceri români din companiile de la Bursă

Rezultatele pe 2013 ale unora dintre companiile de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB) au adus bucurie câtorva dintre oamenii de afaceri care le controlează: lui Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania, fraţilor Emil şi Marius Cristescu, dar nu neapărat şi lui Ştefan Vuza.

Alţii, precum Dan Adamescu, „şogunul” asigurărilor româneşti, sau Ilie Carabulea, unul dintre puţinii patroni români de bancă, au chiar mari probleme.

Anul trecut, cel mai mult a crescut valoarea acţiunilor controlate de industriaşul Ştefan Vuza şi de bancherii Horia Ciorcilă şi Ilie Carabulea, potrivit calculelor ECONOMICA.NET.

Horia Ciorcilă

Horia Ciorcilă este fondatorul, preşedintele şi cel mai influent dintre acţionarii Băncii Transilvania (TLV), chiar dacă, oficial, are doar aproape 5% din acţiunile TLV, nici cât să fie obligat să raporteze deţinerea la BVB.

„Patronul” Băncii Transilvania ar putea primi gratuit acţiuni TLV în valoare de peste 31 de milioane de lei, proporţional cu mărimea pachetului deţinut. TLV îşi va converti, ca de obicei, profitul în acţiuni gratuite.

Peste 352 de milioane din profitul net al Băncii Transilvania (TLV), de aproape 375 milioane lei, vor fi distribuite acţionarilor sub formă de acţiuni gratuite, proporţional cu dimensiunea pachetelor deja deţinute. Acţiunile vor fi distribuite la valoarea nominală de un leu, dar în piaţă o acţiune costă 1,77 lei.

Profitul TLV a crescut anul trecut cu 17%,  iar activele băncii au sporit cu 8,4%, până la 32 miliarde lei.

Ilie Carabulea

Patronul firmei de transporturi Atlassib ar trebui să fie bucuros. Este acţionarul majoritar la Banca Comercială Carpatica (BCC), care a raportat un venit net de 217 milioane lei şi un profit net de 38 milioane lei, în creștere cu 77% faţă de 2012.

Profitul va acoperi o parte din pierderile anilor trecuţi, dar este unul dintre puţinii ani profitabili ai băncii, iar asta este motiv de bucurie.

Ilie Carabulea ar fi avut acces la circa 46% din dividendele rezultate din profitul băncii. La un grad de alocare de 85% din profit, dividendele primite de Carabulea şi firmele sale s-ar fi ridicat la peste 17 milioane de lei.

Carabulea deţine direct peste 41% din acţiunile BCC, chiar şi aflat în închisoare, dacă nu a transferat între timp prietenilor o parte din ele, pentru a scăpa de interdicţia BNR de a-şi exercita dreptul de vot. Participaţiile Atlassib şi ale altor firme controlate de Carabulea îi asigurau, până nu demult, o majoritate confortabilă.

Din păcate pentru el, Ilie Crabulea nu se poate bucura. Este inclus şi la capitolul „bogaţi nefericiţi” de mai jos şi nu numai din cauză că este arestat.

Emil şi Marius Cristescu

Fraţii Cristescu vor încasa dividende nete de peste 16 milioane de lei, din care 14 milioane de lei numai de la Foraj Sonde Craiova (FOSB). 95% din acţiunile FOSB sunt în familie.

Compania este una dintre cele câteva companii relevante de foraj, care au rezistat şocului trecerii României la economia de piaţă. Principalul său competitor este compania Dafora Mediaş, controlată de un alt industriaş român celebru, Gheorghe Călburean. Dafora (DAFR) este însă  pe pierderi.

În schimb Foraj Sonde Craiova (FOSB) a făcut un profit net pe 2013 în creştere de peste 4,3 ori faţă de 2012, până la 23,7 milioane de lei. Profitul a fost obţinut din afaceri în creştere cu peste 74%, până la 169 de milioane de lei.

Foraj Sonde Craiova (FOSB) este cea mai valoroasă companie  a lui Emil şi Marius Cristescu

Compania va distribui ca dividende peste 76% din profit, potrivit convocatorului adunării generale a acţionarilor.

Emil şi Marius Cristescu vor mai lua peste 1,6 milioane de lei (net) din profitul net de 2,24 milioane lei al Bega Tehnomet  (TEHO), o companie veche de 145 de ani, care fabrica în anii ’80 aşa zisa Dacie Lăstun. Acum este producătoare de containere şi de echipamente logistice. Doar 12% din acţiunile TEHO nu aparţin familiei.

A doua cea mai valoroasă companie din portofoliul fraţilor Cristescu, Bega Turism (SCDE, capitalizare de 148 mil. lei), nu a convocat AGA şi nu a anunţat rezultatele pe 2014, după cum nici Faur (FAU, 109 mil. lei) nu a făcut-o.  Cei doi Cristescu au 95, respectiv 99% din cele două companii.

Emil şi Marius Cristescu mai au pe bursă companiile Bega Minerale Industriale (BMIA), Bega Utilaje Construcţii (UTBT) şi Bega Electromotor (ELTR), care nu au furnizat date.

Companiile fraţilor Cristescu constituie al doilea cel mai valoros portofoliu de companii la BVB controlate de un om de afaceri român, dacă excludem băncile.

Ştefan Vuza

Chimcomplex Borzeşti (CHOB) a ieşit anul trecut din anonimatul companiilor neatractive de la BVB, după ce a a licitat pentru activele viabile ale Oltchim Rm. Vâlcea, principalul său concurent pe piaţa produselor clorosodice.

Ştefan Vuza nu a renunţat la Oltchim, aşa că CHOB va păstra profitul net obţinut anul trecut, de 6,3 milioane de lei, să fie disponibil la nevoie.

Vuza ar fi avut acces la dividendele CHOB de 5,9 milioane de lei din profit, dacă acesta ar fi putut distribuit acţionarilor.

Profitul CHOB este jumătate din cel din 2012 şi a fost obţinut dintr-o cifră de afaceri netă de aproape 176 de milioane de lei, în scădere cu 9%.

Din Grupul SCR face parte şi gloria de altă dată a bujiilor româneşti, Sinterom Cluj Napoca (SIRM), dar aceasta nu ar putea contribui, din punct de vedere contabil, la câştigurile industriaşului român. Prin firmele din Grupul Serviciile Comerciale Române (SCR) Ştefan Vuza îşi face afacerile la Bursă.

Dintr-o cifră de afaceri în scădere cu 6%, până la 16 milioane de lei, SIRM s-a ales cu pierderi de 0,8 milioane de lei.

Compania mai încasează doar 20% din venituri din bujiile fabricate, restul fiind piese sinterizate din pulberi metalice. Pentru pierderi, managementul dă vina pe declinul industriei auto.

Dintre socotelile pe anul trecut ale industriaşului Vuza a făcut parte şi achiziţia activelor uneia dintre firmele în faliment din grupul SCR, Somej Dej. Vuza şi-a pus o altă firmă din grup să le cumpere, Contactoare Buzău (CONQ).

Contactoare Buzău este însă doar o producătoare de branşamente electrotehnice, cu afaceri de numai 4,3 milioane de lei, în stagnare anul trecut, din care a obţinut un profit de 0,225 milioane de lei, în creştere, ce-i drept cu 37%.

Iasitex Iaşi (IASX), a patra companie listată din conglomeratul lui Vuza a înregistrat pierderi de 2,6 mil din afaceri de 36,4 mil. lei

Gheorghe Călburean

Fraţilor Cristescu şi lui Ştefan Vuza li se mai adaugă doar doi oameni de afaceri, care se mai pot lăuda că au un portofoliu de companii de la Bursă, pe care le controlează.

Unul ar fi Gheorghe Călburean, patronul Grupului Dafora, iar altul – Cătălin Chelu, al cărui profil este mai degrabă al unui investitor la bursă speculativ, decât al unui industriaş, cu toate că portotofliul său încă mai sunt multe companii industriale. Unele însă au ajuns simple ,vehicule de plasamente maimult sau mai puţin speculative.

Gheorghe Călburan avea trei companii la BVB, dar Dafora Mediaş a vândut în octombrie anul trecut un pachet de 33% din acţiunile companiei Foraj Sonde Videle (FOJE). Călburan a început curăţenia în grup, încercând să reducă marile datorii ale grupului.

Dafora Mediaş (DAFR) este „nava amiral” a grupului Dafora, dar are încă pierderi mari (peste 145 mil. lei, anul trecut), din cauza scăderii comenzilor de la cei doi mari clienţi ai săi, OMV Petrom şi Romgaz.

A doua companie listată la BVB din grup, Condmag Braşov (COMI) poate construi gazoducte, oleoducte, conducte pentru petrol şi gaze în general şi a avut de asemeni pierderi (peste 21 mil. lei).

Acţiunile DAFR şi COMI au fost nelipsite însă din portofoliile investitorilor înainte de criza financiară, despre care multă lume crede că nu se va termina, de fapt, până când sistemul economic global nu se restructurează.

Mai ales pierderile DAFR îi fac pe analişti să spună că firma are nevoie de capital proaspăt. Ceea ce nu ar fi prea greu de obţinut la un preţ „corect”, pentru Dafora, care practică o transparenţă corporatistă de bună calitate.

Dafora s-a extins şi în Ucraina, şi în Franţa, ca şi în domeniul construcţiilor civile (inclusiv de zone rezidenţiale), ceea ce acum atârnă greu în bilanţ.

Dafora a avut venituri de 157 milioane de lei în 2013, cu 25% mai mici decât cele recalculate, pe 2012, conform standardelor contabile internaţionale.

Veniturile abia au depăşit pierderile de aproape 145 de milioane. Totalul datoriilor în bilanţul consolidat al grupului  Dafora depăşeşte 350 de milioane de lei. Din grup fac parte opt firme subsidiare sau afiliate, printre care una pe nume Măcelăriile Mediaş.

Dafora are aproape 46% din acţiunile Condmag Braşov (COMI), dar nu şi dividende de încasat de pe urma lor. Din veniturile consolidate de peste 120 milioane de lei, COMI s-a ales cu pierderi de 23 de milioane de lei.

Gheorghe Călburean, „alături de parteneri şi consultanţi”, a luat „decizia strategică a declanţării proiectului de re-startare financiară, operaţională şi managerială a companiei”,, respectiv a grupuluii, chiar dacă efectele vor fi  pe termen mediu şi lung, iar efectul pe termen scurt este cel reflectat de pierderi.

Cătălin Chelu

Dacă este întrebat câte companii se află în portofoliul său, câte sunt la Bursă şi pe câte le controlează, Cătălin Chelu spune de obicei că nu ştie, ceea ce nu înseamnă neapărat că, în momentul respectiv, chiar minte.

Sunt multe zeci de companii care se află sub controlul sau sub influenţa omului de afaceri Cătălin Chelu, care era una dintre vedetele BVB, înainte de a fi implicat în presupusa mituire a unui secretar de stat de la Ministerul de Interne.

Acum Chelu vrea să scape de o sentinţă de condamnare la închisoare.

Multe dintre zecile de companii aflate sub influenţa lui Cătălin Chelu sunt la rândul lor acţionare la companii listate la Bursă.

În ciuda reţelei de companii de la Bursă prin care Cătălin Chelu îşi urmăreşte interesele, dividendele la care ar putea avea acces nu se cifrează la prea multe milioane de lei, atât din cauză că firmele respective nu au o anume politică de dividende, dar şi pentru că multe şi-au văzut redusă profitabilitatea, tocmai din cauză că sunt folosite ca vehicule de investiţii.

Dintre cele mai cunoscute firme profitabile pe care Chelu le controlează, s-au remarcat în ultima vreme producătoarea de piese auto Altur Slatina (ALT, subevaluată la bursă la 45 de milioane de lei), cea de electrocasnice Electroargeş Curtea de Argeş (ELGS, 52 mil. lei),  gloria cămăşilor bărbăteşti de altădată Braiconf Brăila (BRCR, 18 mil.).

ALT nu a scos, anul trecut, decât un profit de 0,82 mil. lei, dintr-o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de lei. 

ELGS este mult mai profitabilă şi va da dividende de 4,2 mil. lei dintr-un profit de peste 12 milioane. Firmele lui Chelu ar putea lua cam jumătate.

Multe alte firme de la Bursă sunt cel puţin sub influenţa lui Chelu, care controlează pachete semnificative de acţiuni şi care au fost sau sunt subiectul unor lupte cu alţi investitori, ori cu salariaţii. Printre ele se numără producătoarea de articole industriale de cauciuc (mai ales pentru benzi transportoare) Artego Tg Jiu (ARTE, unde Chelu controlează 10% prin ELGS), sau cea de materiale abrazive Carbochim Cluj (CBC, 14%).

Printre vehiculele de investiţii ale lui Chelu, trei sunt celebre pentru această utilitate: Vulturul Comarnic, Mecanica Rotes Târgovişte şi Celule Electrice Băileşti, firme care au fost cumpărate ieftin de la salariaţi, în perioada revolută a începuturilor pieţei, dar care nu se mai pot lăuda cu cine ştie ce activitate în afara investiţiilor.

Chelu va rămâne în istoria Bursei din Bucureşti, ca unul dintre investitorii cei mai amendaţi de autoritatea pieţei şi din cauza luptelor sale pentru a ajunge la masa bucatelor a cinci dintre cei mai mari investitori din România, SIF-urile, dar şi pentru războiul pentru fabrica de ulei Argus Constanţa (UARG), dus cu SIF Oltenia şi cu BCR, inclusiv cu ajutorul firmelor de pază.

Cătălin Chelu a fost deseori subiectul sancţiunilor Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), din cauză că nu ar fi respectat legea care îi impune să facă ofertă publică de preluare a companiilor listate, la care firmele prin care le controlează au mai mult de 33% din acţiuni.

Top Capital 2010 îl cota cu o avere de 40 de milioane de euro, obţinută din piaţa de capital, telecomunicaţii şi TV cablu. De atunci au trecut patru ani.

Nefericiţi

Carabulea este acum în închisoare, iar omul de afaceri cu cea mai mare avere la Bursă, Dan Adamescu, a suferit cea mai mare lovitură prin intrarea perlei coroanei sale, Astra Asigurări, sub administrare specială.

Dan Adamescu

Al doilea cel mai bogat român a fost cotat de Forbes cu o avere de 950 de milioane de euro. Averea de la Bursă a lui Dan Adamescu constă în cea mai mare parte în pachetul de acţiuni controlat la Astra Asigurări (ATRA). Pachetul de 99% din companie, controlat de Adamescu era evaluat la circa 130 de milioane de euro, la BVB, înainte de a intra „redresare financiară cu administrator”, o fază care poate duce la intrarea în insolvenţă.

Faptul că Astra este în administrare specială pune în carantină performanţele financiare ale ATRA) pe anul trecut.

Unirea Shopping Center (SCDM) este operatorul complexului Unirea din centrul Capitalei şi a doua companie de la BVB, controlată de Adamescu.

Despre SCDM se ştie că a înregistrat un profit net de peste 2,3 milioane de lei, cu 46% mai mare în 2013 (primele 9 luni), faţă de aceeaşi perioadă din 2012. SCDM ignoră reglementările şi nu pune la dispoziţie pieţei rezultatele pe 2013.

Totuşi, şi dacă profitulSCDM din 30 septembrie 2013 ar fi îngheţat până la sfârşitul anului, iar gradul de distribuţie ar fi de 90% din profit, The Nova Group Investments (vehiculul de investiţii prin care Adamescu controlează Unirea) tot ar încasa dividende de 1,5 milioane de lei.

Omul şi firma

Alte nume sonore mai sunt legate de Bursă: Ovidiu Tender (care are Prospecţiuni SA – PRSN), Raul Ciurtin (susţinut de tatăl său, Petru, la Albalact – ALBZ), Gruia Stoica (potenţialul cumpărător al CFR Marfă şi omul care a integrat divizia de locomotive de la Electroputere Craiova într-o firmă de reparaţii de la Paşcani, acum numită Electroputere VFU Paşcani – RMAR), Gheorge Bosânceanu (patronul Şantierului Naval Constanţa – SNC) şi Sorin Creţeanu  (investitor imobiliar prin  prin vehiculul Comnord Bucureşti – COSC), sau Marian Petre Miluţ (Prefab Bucureşti – PREB).

O junglă pentru ASF

Estimările sunt îngreunate de nerespectarea de către companii a reglementărilor privind comunicarea rezultatelor lor financiare şi a documentelor pentru adunările acţionarilor.

Felul în care  Autoritatea de Supraveghere financiară (ASF) sancţionează aceste încălcări ale legii ar putea fi cel mai puţin răsunător dintre scandalurile de care instituţia este periodic zguduită.