Cât costă carburanţii în Europa. România are una dintre cele mai ieftine benzine şi una dintre cele mai scumpe motorine

România are una dintre cele mai ieftine benzine din Europa, dar motorina este printre cele mai scumpe, potrivit ultimului Buletin Petrolier Săptămânal al UE, din 27 iulie. Astfel, 1.000 de litri de benzină 95 costă 1.283 euro (1,28 euro pe litru), în timp ce 1.000 de litri de motorină standard costă 1.210 euro (1,21 euro pe litru). Toate preţurile includ taxe.

Dacă în ceea ce priveşte benzina, România stă relativ bine, fiind pe locul şase în topul celor mai ieftine benzine din Europa, mai jos fiind doar Estonia, cu 1,17 euro pe litru, Bulgaria, cu 1,18 euro pe litru, Polonia, cu 1,21 euro pe litru şi Cehia cu 1,22 euro pe litru, la motorină situaţia este chiar pe dos. România este pe locul 11 în topul ţărilor cu cea mai ieftină motorină din Europa. Motorină mai scumpă ca în România se găseşte doar în Anglia, Suedia, Italia, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Malta, Olanda, Cipru şi Portugalia. Ţări dezvoltate, precum Germania, Franţa, Austria, Spania sau Belgia, au un preţ al motorinei mai mic decât în România, după cum puteţi vedea în tabelul ataşat.

Preţul mediu al carburanţilor din Europa este de 1,48 euro pe litru la benzină şi 1,257 euro pe litru la motorină. Cele mai ieftine ţări din punct de vedere a preţului la pompă sunt Polonia şi ţările baltice. Cele mai scumpe sunt ţările nordice, Anglia şi Italia.

Ce plăteşti la pompă

În România, jumătate din preţul unui litru de carburant reprezintă taxele şi accizele datorate statului. Preţul petrolului, cursul de schimb, costurile de logistică sau marja companiilor petroliere constituie cealaltă jumătate, fiecare dintre aceste elemente influenţând mai mult sau mai puţin preţul de la pompă.

Un procent de doar 45-48% din preţul carburantului din benzinării este apanajul mărfii propriu-zise, restul fiind taxe percepute direct de către stat, potrivit datelor oferite de companiile petroliere. Practic, la benzinărie nu alimentăm doar maşina, ci şi direct vistieria statului, pentru că distribuitorul de carburanţi virează direct la Finanţe între 52% şi 55% din litrul de benzină sau motorină, reprezentând TVA, acciză şi taxa pe stâlp.

Restul este componenta de preţ cu care „jonglează” producătorul şi distribuitorul de carburanţi: „costuri logistice (distribuţie primară şi secundară – salarii, întreţinere, amortizări – rovinieta, anvelope de iarnă, etc.);
• Costuri de operare reţea de distribuţie (salarii, taxe, impozite locale, utilităţi, investiţii obligatorii);
• Costul materiei prime (inclusiv costurile aferente aprovizionării şi prelucrării acesteia);
• Costuri financiare (dobânzi – credite investiţii, curs valutar, etc.);
• Adaos comercial”,
explică reprezentanţii unuia dintre marii distribuitori de pe piaţa locală.

Aşadar, când preţul carburantului se modifică, se modifică doar pe componenta distribuitorului, pentru că statul trebuie mereu să îşi primească partea. Un efect considerabil în preţ îl are costul de achiziţie a materiei prime, legat direct de cotaţia produselor petroliere, care, la rândul său, este legată de cotaţia ţiţeiului. Dacă luăm în calcul doar componenta „baril”, o scădere de, spre exemplu, de 50% a cotaţiilor barilului de petrol se transpune într-o ajustare de circa 20% a preţului carburanţilor. Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.

O altă influenţă importantă o are cursul de schimb leu-dolar. Petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel, o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.

Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin.

În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.