Pentru a calcula numărul de ore de productivitate pierdute în timpul turneului final din Rusia, o analiză Bloomberg porneşte de la un program de lucru normal, de la 9 la 5, şi de la prezumţia că 50% din populaţia ţărilor participante este interesată de meciuri. Astfel, costul economic al Cupei Mondiale este estimat, în primele două săptămâni ale turneului, la 14,5 miliarde de dolari. Cifra se referă la productivitatea pierdută, adică poate fi scăzută din PIB.
Poate contraintuitiv, un meci de fotbal poate creşte productivitatea angajaţilor. Există studii care spun că starea de fericire a unui suporter este crescută înainte şi după meci. Alte sutdii spun că angajaţii mai fericiţi sunt mai productivi, că un rezultat bun al echipei preferate poate conduce la o zi de muncă mai spornică. Problema este că aceleaşi studii spun că un rezultat nefavorabil are un impact negativ asupra productivităţii angajaţilor de până la două ori mai sever.
Coroborând aceste tendinţe cu cotele de la casele de pariuri din Marea Britanie, jurnaliştii Bloomberg au ajuns la concluzia că jumătate dintre meciurile din faza grupelor vor avea consecinţe sesizabile asupra productivităţii economice. Astfel de calcule sunt speculative, însă pot contribui la formarea unei imagini generale asupra relaţiei dintre Cupa Mondială şi economie.
Şi un exemplu concret: meciul Franţa – Peru, programat într-o joi, la 14:00 ora Franţei. Tot meciul are loc în timpul orelor obişnuite de lucru, iar francezii sunt destul de pasionaţi de fotbal. Cotele de la pariuri spun că Franţa este favorită, astfel că Bloomberg estimează că angajaţii francezi vor fi cu 4,4% mai productivi în acea zi, ceea ce va spori PIB-ul cu 354 milioane de dolari. Pe de altă parte, presupunând că mulţi angajaţi îşi vor întrerupe programul de lucru timp de cel puţin două ore pentru a se uita la meci, pierderea economică netă ajunge la 2 miliarde de dolari, fără a lua în calcul situaţia în care Peru ar produce surpriza.