Februarie este luna în care băncile îşli redefinesc strategiile pe 2019 în funcţie de OUG 114, chiar dacă există speranţe că celebra ordonanţă va fi modificată. În a doua jumătate a lunii februarie sunt aşteptate şi delagaţii ale acţionarilor băncilor prezente în România care vor decide, în funcţie de datele prezentate, care va fi viitorul plan de dezvoltare, pentru unele bănc,i sau dacă prezenţa în România mai rentează sau este cazul să mute prezenţa băncii străine într-o altă ţară-est europeană, pentru alte bănci.
Astfel, o serie de bănci au decis deja să restrângă mai rapid decât trebuia reţeaua bancară, (în general reduc într-un an ceea ce era prevăzut a se întâmpla în doi sau trei ani), stoparea oricărui tip de investiţii şi odată cu acestea punerea în ecuaţie a unor programe cu garanţie guvernamentală, care între timp au devenit neprofitabile şi chiar generatoare de pierderi.
De exemplu, Prima Casă.
Până nu demult, programul Prima Casă a fost motorul principal al creditării bancare. În ultimii doi ani, instituţiile de credit au continuat să intre în acest program doar datorită faptului că un astfel de produs te mai ajuta să vinzi un card de credit, un descoperit de cont sau chiar un credit de nevoi personale dacă aveai de-a face cu un client eligibil. Şi atunci merita sa pierzi puţin sau să câştigi mai nimic din Prima Casă, dar să câştigi pe celelalte părţi.
La felul în care arată acum, paradigma creditului Prima Casă plus taxa pe activele bancare este de-a dreptul iraţional să mai acorzi împrumuturi Prima Casă, ca să nu mai spunem de Prima Maşină (cu recordul de un singur credit pe an la una din băncile participante la program) sau creditele „Investeşte în tine!” unde până în prezent a fost admisă doar CEC ca bancă finanţatoare, spun unii bancheri.
Celelalte bănci au încercat să arate necesitatea modificării anumitor criterii de acordare a acestor împrumuturi şi s-au trezit cu refuzul total al statului. La Prima Casă, ofertele existente pe site-urile specializate de comparare a creditelor cele mai mari dobânzi sunt de 5,5%.
O analiză a tuturor costurilor pe care le implică un astfel de credit arată încă diferit.
Astfel, avem Base Rate – este dobânda (costul) banilor atraşi din piaţă pentru acordarea creditului, care la noi are ca echivalent ROBOR-ul.
A doua componentă de cost pentru orice credit de la orice bancă din lume este Funding Spread, care este de obicei costul maturităţii pe care atragi aceşti bani, atunci când creditul este pe perioade mai mari de un an de zile.
De obicei Funding Spread-ul + Base Rate = Randamentul (Dobânda, Cuponul) la titlurile de stat.
Urmează apoi Credit Risk Cost – după cum se vede, costul cu riscul, adică estimarea pierderilor cu creditele neperformante. La noi, un astfel de cost la ipotecare este undeva între 0.5% şi 1%, iar la creditele de consum este între 2.5%-5%, explică un bancher local.
La toate acestea se adaugă Costul Capitalului – este cel aferent capitalului alocat de bancă pentru produs. La creditele ipotecare este mai mic, datorită ipotecii. Când garanţia este dată de stat, precum la Prima Casa (versiunea 100% garanţie), costul este zero. La actualele credite Prima Casă, cu 50% garanţia statului, costul cu capitalul este între 0.05-0.1%.
Urmează Operation Expenses – sunt toate cheltuielile operaţionale, de la vânzare până la rambursare. La creditele ipotecare, acestea sunt undeva la 0.25% din valoare.
Contingent Cost – este un cost aferent atragerii sursei de finanţare, similar cu Funding Spread şi este mai rar calculat de băncile din România. Şi bineînţeles, Net Margin – adică marja netă de profit.
Aplicând aceste considerente internaţionale la noi, la un Credit Prima Casă (cu garanţia statului de 50%), dobânda ar fi compusă din:
• ROBOR 6M – 3.3%
• Funding Spread – minim 2%
• Credit Risk Cost – 0.25%-0.5% (jumătate din 0.5-1.0%, datorita garanţiei statului)
• Operational Cost – 0.25%
• Net Margin+Capital Cost – 0.25%
• Comisonul – Fondului de garantare – 0.25%, adica 0,45%: comision de gestiune datorat FNGCIMM, calculat anual la soldul garantiei (50% din valoarea finanţării)
TOTAL = 6.30% sau ROBOR 6M + 3%.
Dacă la toate aceste costuri se mai adaugă şi taxa pe activele bancare de 1.2% se ajunge la 7.5%, adică ROBOR 6M + 4.2% în condiţiile în care nici o ofertă actuală nu depăşeşte dobânda de 5,5%. Aşadar, este exclus pentru orice bancă să mai facă profit pe Prima Casă în următorii 3-5 ani!
Logic, raţional este să stopeze programul sau să majoreze prin lege marja băncii. Altfel, în fiecare an vor pierde cel putin 2% pe an din volumul creditelor acordate. Mai exact, la un volum de un miliard de euro, pierderea anuală ar fi de 20 de milioane de euro, spun bancherii cu care am vorbit.