Catastrofa din bugetul României, mai mare decât în mijlocul crizei din 2010
Ca să înțelegem cum am ajuns aici, am putea să comparam bugetul cu o casă. Știm cu toții că dacă nu este construită pe o fundație solidă, casa riscă să se prăbușească. Dacă mai vine și un vânt puternic, cu atât mai mari sunt riscurile să pice tavanul peste locatari.
La finalul lui 2019, Guvernul și-a asumat răspunderea pe legea bugetului pentru anul 2020, prezentând în Parlament un proiect de buget total fantezist. A fost o situație fără precedent în care cei aflați la guvernare au ales această procedură total netransparentă, care nu dă posibilitatea unei dezbateri ample și necesare a modului în care vor fi utilizate finanțele tarii. Parlamentarii au avut puțin la dispoziție să trimită amendamente și premierul a ales ce i-a plăcut dintre ele într-o ședință de doar câteva ore, timp în care nici nu avea timp să le parcurgă pe toate.
Bugetul fantezist al anului 2020 se confruntă cu mari provocări
Bugetul asumat de Guvern în decembrie 2019 se baza pe o creștere economică de 4,1%, mult mai mare decât estimările experților de la acea vreme, care prognozau o creștere de aproximativ 3,5%. Și pe atunci nimeni nu știa cu ce situație extraordinară ne vom confrunta anul acesta! Guvernul s-a bazat pe venituri de 360 miliarde de lei în 2020, în condițiile în care veniturile realizate în 2019 erau doar de 321 miliarde. A estimat un deficit de doar 3,5%, pe care, de altfel, l-a și depășit după cinci luni, în condițiile în care cel realizat pe 2019 era de 4,64%. Acest buget este la fel ca și o casă prost construită, care nu ar fi stat în picioare nici dacă nu dădea nicio rafală de vânt peste ea.
În construcția unui buget, este necesar să estimezi conservator veniturile și îți păstrezi întotdeauna o rezervă pentru eventuale cheltuieli mai mari decât cele calculate de ministere. Mai exact trebuie să păstrezi buffere, adică bani albi pentru zile negre. Acest buget, din start, nu avea prevăzuți nici banii pentru cheltuielile prognozate, pentru că nu veniturile erau supraestimate. După ce a lovit pandemia, această construcție nu a mai avut nicio șansă să rămână în picioare.
Cheltuieli ineficiente și risipa din bugetul statului în vremea coronacrizei
Ca să facă față pandemiei, Guvernul a cheltuit bani în sănătate, lucru pe care l-au făcut toate guvernele lumii. Însă, în România aceste cheltuieli au fost făcute foarte ineficient. O serie de decizii luate în această perioadă de criză, precum internarea tuturor asimptomaticilor, plata integrală către unele spitale desemnate să trateze pacienții cu COVID-19 care au stat aproape goale și achiziții publice netransparente la prețuri astronomice au costat statul român o avere. Toate aceste cheltuieli au pus o presiune mare și total inutilă pe bugetul de stat. Conform ministerului finanțelor, jumătate din deficitul de 3,59% este determinat de cheltuielile pentru combaterea pandemiei.
Pe de altă parte, criza medicală a determinat măsuri de limitare a răspândirii îmbolnăvirilor care au dus la închiderea unor firme și, implicit, la colectări mai mici la buget. Colectările la impozitul pe profit au fost cu 12,5% mai mici decât anul trecut, în parte pentru că firmele nu au mai încasat bani. Și contribuțiile de asigurări au scăzut cu 2,1% față de anul trecut pentru că mulți angajați si-au pierdut locul de muncă sau au primit salarii mai mici.
La mijlocul lunii martie, ministrul finanțelor a ieșit cu un pachet de măsuri pentru susținerea economiei care, spunea el, va avea un impact de 2% din PIB, adică aproximativ 22 miliarde de lei. Măsurile propuse nu au cum să aibă un astfel de impact si, din păcate, nici efectele așteptate asupra populației și a companiilor. În alte țări, măsurile de sprijin au fost gândite astfel încât să atenueze cât mai mult impactul economic al acestei crize asupra populației. De exemplu, Spania a introdus un venit de bază universal, Finlanda a redus contribuțiile sociale la nivelul angajatorului, Franța a oferit sume de bani pentru unele firme și Norvegia a redus TVA-ul pentru unele activități afectate de pandemie.
Cum se poate evita un dezastru bugetar
Dacă Guvernul vrea să aibă bani pentru cheltuielile esențiale până la finalul anului, trebuie să renunțe la procedurile simplificate și să reia procesul transparent de achiziții. Pacienții asimptomatici fără alte probleme medicale nu mai trebuie internați, ci monitorizați la domiciliu sau în locuri special amenajate, așa cum se procedează în alte țări europene. Spitalele trebuie să reînceapă să trateze pacienți non-COVID, pe care Guvernul i-a privat de un drept prevăzut în Constituție, dreptul la sănătate. Altfel, pun în pericol viață multor pacienți pentru care lipsa tratamentelor poate fi fatală, sau vom suporta noi toți costuri mai ridicate pentru tratamentul acelor pacienți ale căror afecțiuni se vor agrava.
Guvernul nu trebuie să mai plătească din banii noștri spitale fără pacienți ca și cum ar fi pline, așa cum s- a întâmplat până în 15 mai. Medicii din astfel de spitale cer să poată trata și pacienți non-COVID. Guvernul nu trebuie să ignore strigatul lor de disperare determinat de neputința de a–și ajuta pacienții.
Nu în ultimul rând, trebuie să ajutam firmele să supraviețuiască și să genereze venituri la buget. Firmele au nevoie de granturi și de ajutor pentru plata salariilor, acordate și celor care au plătit salarii întregi pe toată perioada de urgență și alertă, nu doar firmelor care au trimis angajații în șomaj tehnic. Trebuie să aplicam politici care să combată șomajul, mai ales în rândul tinerilor, categoria cea mai afectată de criză, altfel baza de impozitare se va diminua simțitor.
În concluzie, păstrând comparația bugetului cu o casă: acum că a picat tavanul, trebuie să îl punem la loc și să întărim și fundația casei, dacă nu vrem ca valul doi să ne spulbere cu totul.