În medie, un român trebuie să muncească o oră şi 45 de minute pentru a avea internet fix în bandă largă. La nivel global, persoanele fizice trebuie să lucreze, în medie, trei ore și 48 de minute pe lună pentru a plăti cel mai ieftin pachet de bandă largă. Cu toate acestea, durata variază în funcție de stat. În Nigeria, sunt aproape 34 de ore; în Honduras, 10 ore; în SUA, 52 de minute; iar în Canada, 7 minute.
În Europa, cel mai mult trebuie să munceacă bosniacii (3 ore şi 7 minute), italienii (3 ore şi un minut) şi polonezii (o oră şi un minut).
Oamenii care locuiesc în Oceania au cel mai accesibil acces la internet, urmat de Asia și Europa. Între timp, gospodăriile din Africa și America au raportat rezultate semnificativ mai mici decât media globală.
În timp ce țările scandinave se clasează la un nivel ridicat în ceea ce privește calitatea generală a vieții digitale, acestea au accesibilitate la bandă largă mai mică decât alte țări bogate din punct de vedere economic. De exemplu, în Suedia, durează 1 oră și 46 de minute; în Danemarca, 1 oră și 51 de minute; și Norvegia, 1 oră și 53 de minute.
În timp ce prețurile ridicate pentru serviciile slabe par a fi contradictorii la prima vedere, dezechilibrul poate fi explicat de infrastructura slabă și de ratele mai scăzute de penetrare a internetului în unele țări, ceea ce se traduce printr-un cost mai mare pentru un produs care nu este încă complet maturizat.
Internetul mobil: de la 17 secunde la peste o oră pentru a plăti cel mai ieftin plan
Există, de asemenea, o diferență semnificativă între accesibilitatea internetului în bandă largă și a internetului mobil. La nivel global, internetul mobil este de aproape 23 de ori mai accesibil decât banda largă. Timpul mediu de lucru pentru a permite cel mai ieftin 1 GB de internet mobil este de aproximativ 10 minute.
Cu toate acestea, această durată variază în funcție de locație: în Israel, este de 17 secunde; în Azerbaidjan 19 secunde; în Polonia, 24 de secunde, iar în Grecia, sunt 43 de minute; în Panama, durează 44 de minute; iar în Honduras, 1 oră și 3 minute. În România este de 11 minute.
Accesibilitatea internetului depinde de PIB-ul unei țări?
Cercetarea privind calitatea vieții digitale a constatat că nu există o relație evidentă între accesibilitatea internetului și PIB-ul pe cap de locuitor. De exemplu, Iranul ocupă un nivel scăzut din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor, dar are a cincea ceam mai accesibilă reţea de internet la nivel global.
În comparație, Danemarca are un PIB ridicat pe cap de locuitor și se situează la nivelul superior în ceea ce privește accesibilitatea internetului (locul 7). Astfel de descoperiri sugerează un potențial de îmbunătățire a accesibilității la internet cu resurse limitate și o planificare mai concentrată, specifică regiunii.
Disparitățile în ceea ce privește accesibilitatea internetului între țări pot depinde de diverși factori, cum ar fi niveluri diferite sau lipsa concurenței pe piețele de bandă largă, diferite grade de adoptare a politicilor TIC, costul dezvoltării infrastructurii, lipsa inovației sau chiar dezavantaje geografice.
Indicele digital al calității vieții 2020 a evaluat 85 de țări în funcţie de cinci factori: accesibilitatea internetului, calitatea internetului, infrastructura electronică, guvernarea electronică și securitatea electronică. Studiul global se bazează pe informațiile furnizate de Națiunile Unite, Banca Mondială, Freedom House, Uniunea Internațională a Comunicațiilor și alte surse publice de date.