În 21 martie, Curtea a amânat pentru 4 aprilie pronunţarea, după ce judecătorii nu au putut să ajungă la o soluţie.
‘S-a amânat pe 4 aprilie pentru că nu am reuşit să ajungem la o soluţie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii; niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională şi acum ne-am cam apropiat de două variante şi va fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele. E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică’, declara, la acea dată, preşedintele CCR, Valer Dorneanu.
Întrebat dacă au fost ridicate mai multe aspecte de drept, şeful CCR a spus că foarte multe, ‘şi de oportunitate, şi de admisibilitate, şi orice problemă care ţine de fondul unei soluţii care vizează o asemenea reglementare delicată’.
În privinţa problemelor invocate de judecători, care ar fi dus la amânarea unei decizii, Dorneanu a arătat: ‘S-au ridicat şi probleme de admisibilitate, s-au ridicat şi probleme de oportunitate, de legiferare, dacă e o anumită lipsă de coerenţă în privinţa reglementării unor interdicţii pentru funcţii de acelaşi nivel este corect să existe diferenţe sau nu, multe alte probleme pe care nu le putem discuta acum că, până la urmă, v-aş spune soluţia’.
El a subliniat că judecătorii CCR nu se ‘ghidează’ în funcţie de presiunea mediatică. ‘Noi nu ne ghidăm neapărat după presiunea mediatică, nici după cea politică, pentru că aceea există tot timpul, de fapt ambele există. Vrem întâi să fim împăcaţi cu conştiinţa noastră şi cu convingerea că soluţia pe care o dăm corespunde interpretării exacte a Constituţiei şi sensului legiuitorului, în măsura în care el este în concordanţă cu principiile constituţionale’, a mai spus şeful CCR.
Judecătorii Curţii au mai amânat şi pe 7 martie pronunţarea unei decizii în acest caz, invocând nevoia de aprofundare a speţei.
În 5 ianuarie, Avocatul Poporului a anunţat că a sesizat CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 2 din Legea 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului şi a ministerelor, conform căruia pot fi membri ai Executivului persoanele care nu au suferit condamnări penale şi nu se găsesc în situaţie de incompatibilitate.
Potrivit AP, ‘prevederile art. 2 din Legea 90/2001 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat, nu întrunesc cerinţele constituţionale de previzibilitate şi proporţionalitate a legii şi nu permit recunoaşterea dreptului la diferenţă pentru ocuparea, în condiţii de egalitate şi fără restricţii nerezonabile, a unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat’.