CCR dezbate sesizările ÎCCJ şi PDL cu privire la modificările aduse Codului penal

Camera Deputaţilor a aprobat pe 10 decembrie anul trecut, cu 266 de voturi ‘pentru’, 32 de voturi ‘împotrivă şi 6 abţineri, un proiect de modificare a Codului penal, respins de Senat în octombrie 2012.

PDL a formulat două sesizări la CCR privind articolele din Codul penal referitoare la conflictul de interese, definiţia funcţionarului public şi prejudiciul cauzat prin comiterea de infracţiuni.

‘Prima sesizare se referă la perfidul articol 253/1 din Codul penal prin care parlamentarii PSD şi PNL s-au sustras conflictului de interese. A doua sesizare face referire la modificările operate articolului 147 din Codul penal prin care parlamentarii USL s-au scos din sfera de definiţie a funcţionarilor publici’, a anunţat în 12 decembrie 2013 preşedintele PDL, Vasile Blaga.

Tot la aceaşi dată, ÎCCJ a decis să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la modificările aduse Codului penal, apreciind că se încalcă mai multe dispoziţii ale Legii Fundamentale, respectiv ‘egalitatea în drepturi’, ‘cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări’.

Înalta Curte atrage atenţia că România a semnat Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, prin care statul român şi-a asumat obligaţia de a incrimina corupţia activă şi corupţia pasivă a membrilor adunărilor publice naţionale.

Conducerea ÎCCJ a convocat Secţiile unite ale acestei instanţe, din totalul de 111 judecători în funcţie fiind prezenţi 92.

‘În urma discuţiilor ce au avut loc, deliberând, Secţiile unite au hotărât să fie sesizată Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 5 si art. II. pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011), precum şi a dispoziţiilor articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253 (1) din Codul penal (PL-x nr. 467/2012), în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi cu prevederile art. 11 alin. (1) si (2) din legea fundamentală’, se arată într-un comunicat postat la acea dată pe site-ul ÎCCJ.

Astfel, dispoziţiile criticate exceptează de la dispoziţiile art. 147 din Codul penal, care definesc noţiunile de ‘funcţionar public’ şi ‘funcţionar’, precum şi de la dispoziţiile art. 175 din noul Cod penal, care definesc noţiunea de ‘funcţionar public’, o serie de categorii de persoane – ‘Preşedintele României, deputaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale, în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi de la bugetul de stat’.

Instanţa supremă arată că celelalte dispoziţiile restrâng sfera de aplicare a normei de incriminare a conflictului de interese la persoanele care săvârşesc fapta în exercitarea atribuţiilor de serviciu, excluzând incidenţa normei de incriminare în cazul tuturor persoanelor care exercită funcţii alese sau numite, funcţii care nu implică încheierea unui contract de muncă cu una dintre instituţiile prevăzute în art. 145 din Codul penal şi nu presupun exercitarea atribuţiilor de serviciu pe baza unei fişe a postului.

Potrivit ÎCCJ, Curtea Constituţională a constatat în jurisprudenţa sa, prin considerente cu valoare general obligatorie, că ‘violarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite’.

‘Judecătorii consideră că diferenţa de tratament juridic instituită prin modificările aduse Codului penal nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, în condiţiile în care conduce la excluderea incidenţei unor norme de incriminare în cazul unor categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie cu persoanele cărora normele de incriminare le sunt aplicabile’, punctează ÎCCJ.

Instanţa supremă atrage atenţia că, având în vedere sfera atribuţiilor ce intră în competenţa funcţiilor alese sau numite, care nu implică încheierea unui contract de muncă cu una dintre instituţiile prevăzute în art. 145 din Codul penal şi nu presupun exercitarea atribuţiilor de serviciu pe baza unei fişe a postului, dar care, prin excelenţă, au conotaţii de putere publică, este justificată vocaţia acestora la calitatea de subiect activ pentru infracţiunea de conflict de interese.

‘Din conţinutul dispoziţiilor art. I pct. 5 si ale art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative (PL-x nr. 680/2011), precum şi ale articolului unic din Legea pentru modificarea art. 253 (1) din Codul penal (PL-x nr. 467/2012) s-ar putea desprinde concluzia că toate categoriile de persoane exceptate de la art. 147 din Codul penal şi art. 175 din noul Cod penal sau eliminate din sfera subiectului activ al infracţiunii de conflict de interese prevăzută în art. 253(1) din Codul penal sunt deasupra legii, neputând fi cercetate şi pedepsite pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu sau de corupţie, fapt care ar fi incompatibil cu funcţionarea statului de drept’, se mai arată în comunicatul ÎCCJ.