CCR: Legea descentralizării nu se mai întoarce în Parlament. Guvernul trebuie să inițieze un nou proiect

În motivarea deciziei prin care Legea descentralizării a fost declarată pe 10 ianuarie ca neconstituțională, CCR arată că „situația determinată de constatarea neconstituționalității legii în ansamblul său (…) are un efect definitiv cu privire la acel act normativ, consecința fiind încetarea procesului legislativ în privința respectivei reglementări”.

De aceea, „opțiunea legiuitorului de a legifera în materia în care Curtea Constituțională a admis o sesizare de neconstituționalitate cu privire la o lege în ansamblul său presupune parcurgerea tuturor fazelor procesului legislativ prevăzut de Constituție și de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului”.

În consecință, având în vedere că legea criticată a fost constatată ca fiind neconstituțională în ansamblul său, Curtea reține că procedura parlamentară cu privire la aceasta a încetat în mod definitiv.

De aceea, pentru a reglementa din nou în materia descentralizării, Guvernul sau senatorii și deputații, după caz, trebuie să inițieze un nou proiect, respectiv propunere legislativă în acest sens.

În fine, Curtea constată că atât dispozitivul, cât și considerentele prezentei decizii sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.

CCR: Legea descentralizării este neconstituțională, deoarece nu prevede măsuri pregătitoare, studii de impact și standarde de cost

Legea descentralizării este neconstituțională pentru că nu respectă Legea cadru a descentralizării nr.195/2006, care prevede realizarea de măsuri pregătitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost și sisteme de indicatori de monitorizare, se arată în motivarea Curții Constituționale a României (CCR), publicată joi pe site-ul instituției.

Pe parcursul a 106 pagini, CCR explică de ce a declarat pe 10 ianuarie 2014 ca fiind neconstituțională Legea privind stabilirea unor măsuri de descentralizare a unor competențe exercitate de unele ministere și organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și a unor măsuri de reformă privind administrația publică.

Această lege a fost adoptată în urma angajării răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comună din data de 19 noiembrie 2013, fiind contestată la CCR de 70 de deputați PDL și PP-DD.

CCR susține că adoptarea Legii descentralizării a fost adoptată cu nerespectarea Legii-cadru nr.195/2006, „ceea ce se constituie într-o încălcare a dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție referitoare la obligația de respectare a legilor”.

În acest sens, Curtea constată că legea nu respectă art. 5 alin.(1) din Legea-cadru nr.195/2006, care prevede că „transferul competențelor este fundamentat pe analize de impact și realizat pe baza unor metodologii specifice și a unor sisteme de indicatori de monitorizare, elaborate de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, în colaborare cu Ministerul Administrației și Internelor și structurile asociative ale autorităților administrației publice locale”.

În urma analizării unor documente trimise de Guvern, CCR constată că acestea, eterogene prin conținut, vizează informări generale în privința problematicii regionalizării și descentralizării, fundamentele procesului de regionalizare în România, istoricul descentralizării în perioada 1991-2013, documente privind organizarea administrativ-teritorială a României, rapoarte privind dezvoltarea economică, demografia, mediul, transporturile, dezvoltarea rurală, incluziunea/excluziunea socială, tipuri funcționale de localități urbane și rurale, zone de influență urbană, accesul populației la servicii de interes general, resurse naturale, potențial energetic, ocuparea și utilizarea terenurilor, execuția bugetelor locale, acte de reglementare primară sau secundară, analize de drept comparat în materie sau strategii elaborate în domenii parțial descentralizate, precum și studii, prezentări și articole în domeniile regionalizării și descentralizării.

De asemenea, Guvernul a transmis Curții și un „Document strategic privind măsurile necesare accelerării procesului de regionalizare — descentralizare în România 2013-2016”, fără ca acesta să poată avea semnificația juridică a unui studiu/analiză de impact.

În opinia CCR, aceste documente au fost redactate de-a lungul timpului într-un cadru mai mult sau mai puțin organizat, fiind reunite și, astfel, invocate ca fiind măsuri pregătitoare ale procesului de descentralizare.

„În nici un caz nu se poate trage concluzia ca acestea ar reprezenta analizele de impact la care Legea-cadru nr.195/2006 face referire. Din contră, denotă o lipsă de corelare cu dispozițiile acesteia, ceea ce demonstrează neîndeplinirea obligației care incumba Guvernului și Parlamentului în temeiul art.5 alin.(1) din Legea-cadru nr.195/2006 de a realiza, respectiv de a adopta legea criticată pe analizele de impact necesare”, este concluzia CCR.

Tot astfel, art.5 alin.(2) din Legea-cadru nr.195/2006 prevede organizarea de „faze-pilot în vederea testării și evaluării impactului soluțiilor propuse pentru descentralizarea competențelor pe care le exercită în prezent”, operațiune nerealizată în majoritatea domeniilor supuse reorganizării.

De asemenea, art. 9 din Legea-cadru nr.195/2006 prevede elaborarea unor standarde de cost pentru finanțarea serviciilor publice și de utilitate publică descentralizate și standarde de calitate aferente asigurării furnizării acestora de către autoritățile administrației publice locale.

„Curtea reține, însă, ca în privința domeniilor descentralizate prin prezenta lege nu au fost elaborate astfel de standarde nici măcar la nivel estimativ; or, având în vedere importanță și complexitatea acestora, elaborarea standardelor era necesară să fie realizată anterior adoptării prezentei legi”, mai susțin judecătorii constituționali