Ce a decis de fapt CCR despre darea în plată

‘Am văzut minuta şedinţei CCR, însă trebuie să aşteptăm şi motivarea, pentru că ea este fundamentală, poate să aducă nuanţe foarte importante în vederea dezlegării situaţiei. Dar, se poate considera că darea în plată nu va mai putea funcţiona aşa cum a fost ea reglementată de legea 77 pe 2016, că CCR a avut în vedere faptul că majoritatea contractelor sunt sub imperiul vechiului Cod Civil, ceea ce nu ar putea fi sub controlul constituţionalităţii. Însă, cu certitudine, darea în plată fără acordul creditorilor nu va putea fi admisă’, a declarat marţi, pentru AGERPRES, Stan Tîrnoveanu, care a reprezentat una dintre bănci în dezbaterea de la Curtea Constituţională.

Potrivit acestuia, se poate trage concluzia că s-a pornit la verificarea articolului 11 care vorbea de riscul de impreviziune.

‘Impreviziunea înseamnă că atunci când am încheiat noi un contract, am avut în vedere o anumită situaţie. Dar, între timp, s-a schimbat foarte mult situaţia şi contractul devine deosebit de oneros pentru una dintre părţi. Şi atunci te poţi duce în faţa instanţei şi judecătorul să echilibreze contractul sau să îl înceteze. Acestea sunt remediile de drept comun’, a explicat avocatul citat.

În opinia sa, CCR a avut în vedere să dea deplină eficienţă unei instituţii aşa cum este ea reglementată de codul civil.

‘Adică nu va mai fi darea în plată ca singura variantă ci, dacă instanţa va constata că a intervenit impreviziunea, să aplice impreviziunea. Însă dreptul discreţionar al împrumutatului de a preda bunul versus datorie nu cred că mai există’, a adăugat Tîrnoveanu.

În continuare, Legea trebuie modificată conform observaţiilor CCR în termen de 30 de zile. Pe de altă parte, actul normativ ar mai putea suferi modificări, având în vedere că pe rolul Curţii mai sunt şi alte dosare, a mai spus Tîrnoveanu.

Curtea Constituţională a României a stabilit marţi că o sintagmă din prevederile legii privind darea în plată trebuie eliminată, iar anumite dispoziţii ridică probleme de imprevizibilitate, preşedintele CCR, Valer Dorneanu, afirmând că actul normativ poate fi considerat parţial neconstituţional.

”Legea a fost declarată parţial neconstituţională. (…) Dorinţa noastră este să dăm o soluţie dreaptă care să fie înţeleasă de bănci şi să fie acceptată de debitori. (…) Instanţele judecătoreşti vor fi obligate să se supună deciziei noastre şi să verifice problematica impreviziunii la contractele ce tind a fi încheiate prin darea în plată”, a spus Dorneanu.

CCR a respins, dar a şi admis în şedinţa de marţi mai multe excepţii privind dispoziţiile legii dării în plată.

”După analize repetate şi aprofundate, aprofundate pentru că au fost până acum peste 700 de cauze de la bănci sau de la debitori, din care pentru 581 abia suntem în faza de rapoarte, astăzi ne-am pronunţat asupra unui calup de 25 de dosare, pentru opt dosare am amânat pronunţarea pentru 27 (octombrie – n.r.), dar acolo se vor regăsi multe dintre concluziile pe care le-am adoptat astăzi. Soluţia noastră este diversificată, împărţită – două admiteri, două respingeri. Puteţi să spuneţi că a fost un fel de judecată solomonică, dar nu a fost deloc aşa”, a arătat Dorneanu.

Potrivit acestuia, sintagma ”precum şi din devalorizarea bunurilor imobile” trebuie eliminată din lege.

”Am admis excepţia de neconstituţionalitate şi am constatat că sintagma ‘precum şi din devalorizarea bunurilor imobile’, sintagmă care era conţinută în articolul 11 teza 1, este neconstituţională. Sintagma se referă la faptul că sunt aplicabile şi acelor situaţii care privesc devalorizarea bunurilor imobile. Or, obiectul procesului era plata contractului, nu era vorba de bunuri imobile, încât din acest punct de vedere va fi eliminată această sintagmă”, a explicat preşedintele CCR.

El a adăugat că prevederile articolului 11 teza I raportate la articolul 3 teza II, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii.

”Am admis, de asemenea, excepţia de neconstituţionalitate şi am constatat că prevederile art. 11 teza 1 raportate la art 3 teza II, art. 4, art 7 şi art 8 din Legea 77 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii. Fac precizarea că această posibilitate nu o aveau instanţele sesizate de bănci sau de părţi încât, în prezent, de aici încolo, instanţele de judecată vor trebui să aibă în vedere toate implicaţiile teoriei impreviziunii şi cu privire la riscuri şi cu privire la proporţionalitate”, a explicat Dorneanu.

Totodată, CCR a respins mai multe excepţii de neconstituţionalitate ridicate la această lege.

”Am respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza I raportate la dispoziţiile art. 3 teza I, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza II din Legea 77/2016 privind darea în plată, pentru că din analiza noastră a rezultat că toate contractele care s-au încheiat în perioada 2007 – 2009 sunt sub imperiul celuilalt Cod civil. Şi atunci toată teoria noastră cu imprevizibilitatea nu se aplică în aceste cazuri. (…) Am respins, de asemenea, ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 11 teza I raportat la celelalte dispoziţii din Legea 77. Deci toate celelalte articole considerate neconstituţionale au fost apreciate de noi ca întrunind condiţii de neconstituţionalitate şi am respins ca neîntemeiată excepţia sub acest aspect”, a arătat Dorneanu.