Ce a însemnat guvernul Năstase pentru economia României
Creşterea economică. După o scădere accentuată, în ultimul an al ciclului 1996-2000, România a înregistrat creştere economică, în 2000, anul în care premier a fost Mugur Isărescu. O creştere de 1,8%. În mandatul lui Năstase, România a avut creştere economică în fiecare an: în 2001 5,7%, în 2002 5,1%, în 2003 5,2%, în 2004 8,4%.
Inflaţia şi salariile: În condiţiile uneri scăderi a ratei şomajului, de la 8,8% în 2001 la 6,2% în 2004, salariul mediu a crescut, în acelaşi interval, de la 104 la 183 de dolari pe lună. Rata inflaţiei a scăzut în acest interval, de la 40% până la sub 10%.
Ratarea aderării. România ar fi trebuit să intre în Uniunea Europeană la începutul anului 2004 odată cu marele val de extindere (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Cipru, Malta, ţările baltice) după ce a început negocierile în anul 2000. Aderarea s-a amânat însă pentru 1 ianuarie 2007. Motivele pentru care aderarea României a fost amânată: corupţia şi reformele.
Privatizările din industrie. După un mandat al CDR destul de sărac în ceea ce priveşte privatizările, dar cu căteva succese notorii (Dacia, BRD, Romtelecom), privatizarea a accelerat putermic în timpul mandatului lui Adrian Năstase. Au fost privatizări considerate de succes (Sidex, Banca Agricolă) dar şi multe eşecuri (Alro, Republica, RAFO, Rodipet). Combinatul Sidex a fost vândut pentru 70 de milioane de dolari în 2001, într-un moment în care pierderile erau de un milion de dolari pe zi. Imediat după vânzare, managementul de la Mittal Steel a scuturat căpuşele şi a trecut pe profit încă din primul an. S-au vândut ambele distribuţii de gaze şi cinci din cele opt distribuţii de electricitate. O menţiune specială pentru privatizarea Petrom din 2004, când România a vândut, odată cu activele cele mai mari companii a ţării, şi accesul la zăcămintele de ţiţei şi gaze, măsură ulterior contestată de politicieni.
Apariţia băieţilor deştepţi. Primele contracte de furnizare de energie pe termen lung şi la preţuri mici dintre Hidroelectrica şi traderii privaţi au fost încheiate în prima parte a mandatului guvernului Năstase. Primul câştigător: firma Energy Holding a celebrului Bogdan Buzăianu, finul lui Dan Ioan Popescu. Din acest tip de contracte, perpetuate până acum, statul român, prin Hidroelectrica, a pierdut până acum 1,5 miliarde de euro
Unificarea legislaţiei fiscale. În timpul mandatului Năstase a fost introdus impozitul pe venitul global şi declararea lui la Fisc. Însă cel mai important lucru pentru finanţele româneşti a fost apariţia Codului fiscal, făcut în 2002. Noua lege prevedea impozitarea progresivă a veniturilor, în cinci tranşe cuprinse între 18 şi 40%. Impozitul pe profit avea cotă unică de 25%, iar microîntreprinderile beneficiau de un impozit de 1,5% pe venit. TVA era de 19%. În 2004, guvernul lucra la o variantă de Cod fiscal cu cotă unică pentru venituri. Însă a fost respinsă de preşedintele Ion Iliescu.
Autostrada Bechtel. În 2004, Guvernul României a semnat cel mai păgubos contract din istoria recentă, prin care compania americană Bechtel urma să construiască Autostrada Transilvania (Braşov-Borş), de 415 km. Contractul a fost încheiat pe baza unor preţuri şi cantităţi-ţintă, spunându-se atunci că preţul autostrăzii este de 2,2 miliarde de euro. Contractul a fost renegociat anul trecut, oficialii spunând că, dacă el ar fi continuat în forma convenită în 2004, Bechtel ar fi trebuit să primească 9,9 miliarde de euro. S-au realizat doar 54 km, pentru care România a plătit 1,25 miliarde de euro, adică fabuloasa sumă de 23 de milioane de euro pe kilometru.