Planul, care include şi înfiinţarea unei reţele de fonduri de către băncile centrale pentru stabilizarea băncilor comerciale lovite de criză, este un pas necesar pentru a limita asumarea excesivă de riscuri în sectorul financiar şi a scăpa contribuabilii de salvarea instituţiilor de credit când aceastea au probleme, a spus comisarul pentru servicii financiare, Michael Barnier.
„Nu vrem ca în viitor guvernele să se găsească cu spatele la perete, fără nicio altă opţiune decât să susţină cu bani publici. Băncile trebuie să plătească pentru bănci. Vom rupe legătura dintre crizele bancare şi bugete”, a declarat Barnier.
Lideri ai UE, între care preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, şi preşedintele CE, Jose Barroso, au cerut o uniune bancară cu un nivel mai ridicat de coordonare în privinţa reglementării. Preşedintele UE, Herman Van Rompuy, va prezenta propuneri pentru o integrare mai puternică a zonei euro la următorul summit al liderilor UE, de pe 28-29 iunie.
„Propunerea este un pas esenţial către o uniune bancară în UE”, a spus Barroso într-un comunicat.
Conform planului lui Barnier, guvernele naţionale vor impune taxe anuale băncilor pentru a asigura că o sumă minimă de bani este disponibilă imediat pentru a stabiliza o bancă cu probleme. Autorităţile ar obţine astfel timp pentru implementarea altor măsuri, precum pierderi pentru creditori.
Dacă banii strânşi pentru acest scop nu sunt suficienţi, autorităţile pot impune noi taxe băncilor, potivit oficialilor europeni. În ultimă instanţă, guvernele ar trebui să se împrumute între ele şi ar trebui să utilizeze în comun fonduri în cazul prăbuşirii unei instituţii de credit cu prezenţă în mai multe ţări europene.
Propunerea de împrumuturi între state „va vi întâmpinată, probabil, cu dezaprobare de Germania” şi alte state din zona euro care au ratinguri maxime, „AAA”, consideră Jesper Berg, vicepreşedinte la Nykredit A/S, cea mai mare bancă ipotecară din Danemarca. Aceste ţări vor considera că este o punere în comun a datoriei „pe uşa din spate”, a adăugat el.
Barnier a propus, de asemenea, ca programele naţionale de garantare a depozitelor să fuzioneze în reţeaua de fonduri pentru susţinerea sistemului bancar.
Chiar dacă un singur fond la nivelul UE pentru sistemul bancar ar fi mai eficient pentru băncile cu operaţiuni transfrontaliere, capacitatea UE de a lua o astfel de măsură este în prezent limitată de lipsa unei singure autorităţi de supraveghere bancară şi de legile naţionale diferite pentru insolvenţa bancară.
Uniunea bancară susţinută de comisie ar include un singur fond şi o supraveghere comună, împreună cu un program la nivelul UE pentru garantarea depozitelor şi un singur set de reguli de prudenţialitate pentru bănci.
Aceste viitoare măsuri ar trebui „să implice toate cele 27 de state membre”, a spus Barnier. Ca minim, ar trebui să participe cele 17 state din zona euro.
În privinţa pierderilor ce ar fi impuse creditorilor, propunerile lui Barnier dau autorităţilor de reglementare dreptul de a impune pierderi deţinătorilor de datorie negarantată, cu prioritate la plată, precum şi deţinătorilor unor instrumente derivate, după ce sunt şterse capitalul băncii şi datoria subordonată. De asemenea, autorităţile ar putea impune o convertire a datoriei în acţiuni, pentru a consolida baza de capital a băncii. Orice astfel de ajutor ar fi însoţit de concedierea conducerii şi de restructurare.
Planurile lui Barnier ar creşte costurile de finanţare la nivelul sistemului bancar cu circa 0,05-0,15 puncte procentuale, potrivit estimărilor Comisiei.
„Costul ar fi mai mult decât compensat de beneficiile macroeconomice asociate unei probabilităţi mai reduse pentru crize sistemice şi perturbări economice”, potrivit executivului comunitar.
Atribuţiile de a putea impune pierderi deţinătorilor de obligaţiuni ale băncilor nu vor fi implementate până în 2018, în timp ce alte părţi ale propunerii ar intra în vigoare de la începutul lui 2015. Odată ce noile reguli devin lege, autorităţile naţionale ar trebui să epuizeze orice alte măsuri, precum impunerea de pierderi creditorilor privaţi, înainte de a folosi fonduri publice la salvarea unei bănci.
Planul lui Barnier trebuie aprobat de guvernele naţionale şi de Parlamentul European înainte de a putea intra în vigoare.