Ce crede omul obisnuit despre dezbaterea pe Codul Fiscal

Ca exista o neincredere teribila in capacitatea sistemului privat de a cheltui eficient banii lasati la dispozitie de catre stat. Ca se respinge cresterea nivelului de trai si crearea de locuri de munca pe motivul riscului ca romanii vor consuma mai mult si economia se supraincalzeste.

Ca se propune ca Romania sa se aseze in spatele Germaniei, Olandei, Austriei si Estoniei – campioni la politici austere dupa ce decenii intregi s-au dezvoltat pe deficite si datorie, si au imbunatatit infrastructura si s-au pus a adapostul concurentei tarilor mai sarace prin tehnologie. Ca trebuie sa fie de acord ca Romania sa mearga cu frana trasa sa nu cumva sa iasa din cifrele din documentele oficiale. Ca trebuie sa consimta la aceleasi reguli fiscale impuse tuturor, desi potrivite doar pentru economii mature dezvoltate. Ca trebuie sa suporte in continuare asimetria tari puternice/ tari slabe in UE si ca li se refuza dezvoltarea.

Ca acum nu mai merge cum a fost decenii intregi de constructie europeana cand productia, investitiile au fost subventionate si protejate de concurenta externa pe argumentul consolidarii economiilor. Acum nu mai tine, liberul schimb, concurenta si competitivitatea trebuie sa fie regulile la care trebuie sa participe toti, indiferent daca au luat vitamine sau nu. Ca trebuie sa alerge si sa ramana desculti, infometati alaturi de atleti vitaminizati,trainuiti, experimentati.

Ca trebuie sa ne tinem dupa tari cu structura economica consolidata, competitiva, cu mentalitate riguroasa. Omul obisnuit nu poate intelege de ce daca a avut ocazia sa vada la magazine preturi mai mici la alimente (prima data dupa 25 de ani) si daca a vazut medicamente mai ieftine nu poate vedea si mobila mai ieftina, televizoare mai ieftine, masini mai ieftine. Omul obisnuit intelege mai bine micro si macroeconomia decat orice analist vedeta. El stie ca a cumparat mai ieftin acum 5 ani cand TVA ul a fost de 19% si se intreaba de ce nu este sustenabil sa se revina acolo.

Omul obisnuit nu a uitat ca a trecut peste o criza, stie ca trebuie sa-si dramuiasca foarte bine banii, stie ca trebuie sa negocieze la sange preturi mai mici pentru o calitate mai buna, stie ca trebuie sa si economiseasca. El stie ca este alt om dupa criza peste care a trecut. S-a vazut in fata riscului de a fi somer, a simtit fiorii reci ai ratelor bancare ce trebuiau platite luna de luna, a mancat painea uscata a saraciei si a holbat bine ochii atunci cand se taiau salarii si ajutoare sociale iar altora li se dadeau despagubiri de miliarde de euro.

Omul obisnuit cere politicienilor mai multa incredere ca stie el mai bine ce sa faca cu banii – daca statul scade taxele – se simte mai cumpatat, mai prudent, nu-i mai arunca in stanga si in dreapta pe nimic. Stie sa huleasca patronii care maresc nejustificat preturile, s-a obisnuit sa intrebe in mai multe locuri despre pretul aceluiasi produs. Cauta mai mult, se informeaza mai mult, cantareste mai mult.

Omul obisnuit vede ca economia a scos capul din groapa si se uita tamp la discutiile despre supraincalzire economica, despre politici prociclice. Stie el din simtul arhaic ca pe cineva care a iesit dintr-o groapa nu e bine sa-l impingi inapoi. Ratiunea ii sopteste ca omul care a iesit din groapa a simtit acolo raceala, a avut timp sa reflecteze, ca refuza sa mai aiba acelasi comportament care duce spre groapa.

Omul obisnuit nu se sperie de banii pe care nu-i mai ia statul si ii lasa lui la dispozitie pentru ca stie ce sa faca cu ei. Nici macar nu se sperie ca nu exista bani pentru finantarea temporara a pierderilor de venituri a buget. Stie ca o buna parte din bani se duc inapoi la stat prin taxe si impozite, stie ca exista o inca larga marja de manevra in reducerea risipei la cheltuielile statului cu bunurile si serviciile.

Omul obisnuit vede ca inca exista evaziune puternica si stie ca toti ar trebui sa-si plateasca taxele si impozitele pentru ca vede ca el daca nu si le plateste ramane fara casa, masina s.a.m.d. Omul obisnuit vede crestere economica si aude ca la 6 luni sunt venituri bugetare in plus aproape cat ceea ce s-a strans in plus la buget tot anul trecut. Omul obisnuit intelege ca se poate lua 20% din bufferul strans de stat pentru vremuri grele si stie ca tot din banii lui s-a strans aceasta rezerva financiara.

Omul obisnuit nu intelege ce inseamna MTO si de ce Romania s-a angajat la ceva ce nu poate duce. El stie ca ar trebui sa existe doua tipuri de reguli fiscale una pentru zona euro – unde ar trebui sa se regaseasca economiile mature, consolidate, chiar, asa o fi?! – si alta regula fiscala, mai flexibila pentru tarile in dezvoltare, care trebuie mai intai sa convearga catre bunastare si dupa aceea sa aiba grija sa o mentina.

Omul obisnuit nu intelege ce trebuie sa apere acum. El vede 8 milioane de romani in situatie de deprivare materiala, vede in continuare lipsuri si se intreaba siderat ce sa mentina? Vede la televizor oameni obisnuiti cu aerul “rarefiat” de Calea Victoriei, vede demnitari imbracati in costume bine croite aratandu-se ingrijorati de supraincalzire, ca el, omul obisnuit, nu trebuie sa consume mai mult, nu trebuie sa cumpere mai mult, nu trebuie sa se simta mai bine cand economia merge bine.

Adoarme cu gandul exprimat simplu ”Cum mama dracu fac astia calculele? Cand a fost criza mi s-a spus sa strang cureaua iar acum cand merge bine mi se spune sa strang cureaua pentru urmatoarea criza?”. Are o dilema din care cu greu poate iesi. Ma gandesc ca daca Virgil Madgearu  spunea ca taranul roman are cel mai curat si correct comportament economic, sa avem incredere ca stia omul ce vorbea. Aveti incredere in gandirea omului obisnuit, e sanatoasa si nu greseste niciodata.