La fel ca un număr de telefon în format internațional, codul IBAN este unic. Structura sa nu este deloc întâmplătoare, ci vizează un anumit format. Primele două caractere reprezintă ţara de origine a clientului, unde are deschis contul. În România, orice cont bancar începe cu prefixul „RO”. Mai departe, codul IBAN conține două cifre ca număr de control, utilizate pentru verificarea validităţii.
Urmează 4 caractere care indică banca la care este deschis contul – fiecare bancă din România are propria sa formulă dedicată, de exemplu BTRL pentru Banca Transilvania, BACX pentru UniCredit Bank, BRDE pentru BRD GSG sau INGB pentru ING Bank. Următoarele 16 caractere (de obicei cifre, dar pot fi și litere) reprezintă codul clientului la banca respectivă. Interesant este că SUA și Canada, precum și alte țări din afara Europei, nu folosesc sistemul IBAN, dar recunosc sistemul și procesează plățile conform sistemului.
De fiecare dată când trebuie să primești bani, este de ajuns să indici numele tău și contul IBAN, dacă este vorba despre o plată națională. Ai câte un IBAN pentru fiecare cont deținut la bancă, de exemplu poți avea mai multe astfel de coduri pentru conturi în diferite valute sau chiar pentru conturi speciale (de exemplu cont de economii, cont alocat cardului etc.).
Când îți deschizi un cont bancar, primești desigur aceste informații esențiale. Mai departe, dacă ai uitat codul IBAN, îl poți solicita oricând de la serviciul de informații clienți al băncii cu care colaborezi.
Când faci plăți intrabancare sau interbancare, ai nevoie de numele și contul IBAN al beneficiarului. Prin internet banking și mobile banking, datele contului tău se completează automat, eventual le alegi dintr-o listă a conturilor existente. Însă atunci când trebuie să primești bani, cel care face plata trebuie să știe datele contului tău, adică numele și codul IBAN. Spre exemplu, dacă un prieten îți trimite bani, este necesar să îi comunici aceste informații.
Când mai trebuie să transmiți codul IBAN? Când te angajezi și vrei să primești salariul într-un anumit cont (pentru a-i folosi ulterior cu cardul eventual), când ai de primit un premiu, alte beneficii sau prețul plătit pentru articole cumpărate online și returnate, când ai de încasat pensie sau alte sume de la bugetul de stat ori bugetul asigurărilor sociale.
La fel de bine, poți avea nevoie de IBAN atunci când câștigi sume mari la casino, poker sau pariuri online și vrei să retragi premiile; transferul bancar este o metodă folosită pentru sume mai mari, însă, pentru depuneri și retrageri uzuale, amatorii de jocuri de noroc folosesc de regulă carduri bancare sau portofele electronice.
Dacă IBAN-ul se referă la identificarea unui anumit cont, codul SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunications) utilizat pentru identificarea unei bănci specifice în timpul unei tranzacţii internaţionale. SWIFT este o reţea de mesagerie pe care instituţiile financiare o utilizează pentru a transmite în siguranţă informaţii şi instrucţiuni, printr-un sistem standardizat de coduri.
Băncile folosesc adesea codul de identificare a băncii (BIC) în loc de codul SWIFT. Ambele coduri se folosesc pentru a identifica toate datele cu privire la o anumită bancă (numele băncii, chiar sucursala poate și desigur țara). În tranzacțiile internaționale, pe lângă IBAN, se solicită de obicei BIC sau / și SWIFT.
De-a lungul timpului, IBAN a evoluat, ajungând la forma actuală de standardizare, valabilă începând cu anul 2007. IBAN a fost creat pentru a facilita plățile electronice între băncile din zona euro, dar multe alte țări s-au alăturat sistemului.