Rafinăria Flint Hills Resources, din statul Kansas, listează sortimentul „North Dakota Sour”, un petrol de calitate foarte scăzută, foarte bogat în sulf, la -0,5 dolari pe baril, potrivit Bloomberg. Cu un an în urmă, rafinăria oferea 13,5 dolari pe baril, iar în ianuarie 2014, 47,6 dolari pe baril. Preţul negativ reflectă, pe de o parte, şi lipsa de capacitate de transport pentru sotimentul respectiv, însă subliniază totodată criza prin care trec industria extracţiei de ţiţei.
Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu peste 70% în ultimele 18 luni, de la peste 115 dolari pe baril la jumătatea lui 2014 la sub 30 de dolari pe baril în prezent, cele mai reduse niveluri din ultimii 12 ani, pe fondul supraproducţiei semnificative la nivel global, în paralel cu evoluţia slabă a cererii în Europa şi pe pieţele emergente şi pe fondul aprecierii dolarului.
Citiţi aici explicaţii pe larg despre prăbuşirea preţurilor petrolului
„Când ajungi să le spui producătorilor că trebuie să te plătească ca să le iei petrolul, s-ar putea să le dai motive să-şi închidă sondele”, comentează pentru Bloomberg un analist american.
În cazul sortimentului care a ajuns să aibă preţ negativ, operatorii de conducte au început să-l refuze la transport, astfel că trebuie livrat cu cisterna, pe cale rutieră, feroviară sau maritimă, ceea ce presupune costuri mult mai ridicate.
Pe lângă situaţia exotică a petrolului North Dakota Sour, există sortimente de petrol cumpărate de rafinorii din SUA la mai puţin de 14 dolari pe baril. Clasificarea şi cotarea sortimentelor de petrol ţine de calitate – compoziţia chimică – şi de costurile de transport şi rafinare. Ţiţeiul cu o concentraţie ridicată de sulf poate fi rafinat numai la rafinăriile dotate cu instalaţii de îndepărtare a sulfului, astfel că se numără printre cele mai ieftine sortimente. De multe ori, rafinăriile amestecă doverse sortimente de petrol pentru a obţine un anumit rezultat, ceea ce poate influenţa de asemenea variaţia preţurilor.
Prăbuşirea pieţei petrolului a tras în jos şi derivatele petroliere. În Canada, bitumul a ajuns la 8,35 dolari pe tonă, faţă de 80 de dolari pe tonă în urmă cu mai puţin de doi ani – un moment bun pentru asfaltări.
Până acum, strategia Arabiei Saudite şi a producătorilor de petrol din Golf de a-i băga în depresie – la propriu şi la figurat – pe producătorii americani pare să dea roade. Costurile sunt totuşi uriaşe, cu presiuni enorme pe bugetele ţărilor care depind de în mare măsură sau exclusiv de exportul de hidrocarburi.