Ce înseamnă un „Brexit dur” şi pe cine ar afecta cel mai puternic

Discuţiile au început în această vară, în luna iunie, şi ar urma să dureze până în martie 2019, când Marea Britanie trebuie să iasă din UE conform clauzelor Articolului 50 al Tratatului de la Lisabona.

Cuvântul cheie este, însă, predictibilitatea. Chiar dacă mai este un an şi jumătate până Brexit, condiţiile din jurul acestui eveniment ar trebui cunoscute cu mult timp înainte. Un „Brexit dur” ar însemna ca firmele, băncile şi oamenii să nu ştie din timp cu ce vor avea de-a face din 2019 încolo în relaţia cu Marea Britanie.

Cetăţenii din celelalte 27 de state UE care locuiesc în Marea Britanie, în număr de peste 3,5 milioane, să nu ştie ce drepturi vor avea, ei şi familiile lor, după Brexit; britanicii care stau în UE, peste 1,2 milioane, la fel. Firmele, companiile şi băncile să nu ştie în ce condiţii vor putea face afaceri, dacă vor fi introduse taxe vamale sau nu, cât vor costa importurile şi exporturile cu Marea Britanie.

Politica de apărare comună a UE ar fi şi ea cufundată în incertitudine dacă Londra şi Bruxellesul nu vor ajunge la un consens.

Dacă negocierile purtate sub egida Articolului 50 vor eşua, Marea Britanie şi cele 27 de state UE vor avea foarte puţin timp la dispoziţie să pună la punct relaţiile post-Brexit.

În fapt, nu Brexitul dur îngrijorează neapărat. Dacă s-ar ajunge rapid la această concluzie şi companiile şi oamenii ar avea suficient timp la dispoziţie să se pregătească, impactul ar putea fi în bună măsură diminuat. Dacă însă negocierile s-ar prăbuşi în ultimul moment şi Brexitul dur ar veni prin surprindere, consecinţele pot fi catastrofale.

În privinţa comerţului, relaţiile s-ar muta sub umbrela regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Marea Britanie nu ar mai avea acces la piaţa internă a UE, iar companiile din Europa nu vor mai putea vinde liber bunuri şi servicii către consumatorii britanici. Planează spectrul tarifelor vamale.

Dreptul de şedere a cetăţenilor UE în Marea Britanie ar putea dispărea peste noapte, guvernul de la Londra ar avea dreptul să introducă vize sau să trateze sosirile din cele 27 de state membre aşa cum sunt astăzi trataţi cetăţenii din afara UE. Ar putea începe negocieri fierbinţi între state, luate individual, şi UK pentru garantarea drepturilor cetăţenilor.

Potrivit ofertei făcute în vară de Marea Britanie Uniunii Europene, cei care se află acolo de cel puţin cinci ani şi lucrează cu forme legale nu au de ce să fie îngrijoraţi. Cei sosiţi mai târziu ar putea fi evaluaţi de la caz la caz şi nevoiţi să obţină permise de muncă.

Ambasada României la Londra le recomandă românilor care lucrează în Marea Britanie să se asigure că şi-au reglementat formal situaţia în relaţia cu autorităţile britanice, să obţină numărul naţional de asigurare (NINo), să se asigure că au paşaport, că pot demonstra unde locuiesc (spre exemplu cu facturi de la companiile de utilităţi) şi unde şi dacă lucrează (contract de muncă, venituri din activităţi independente, persoană în căutarea unui loc de muncă).

„Este importantă formalizarea tuturor relațiilor de muncă sau civile, esențială și în protejarea drepturilor și în exercitarea obligațiilor pe teritoriul UK, prin semnarea unor contracte de muncă/ termeni și condiții de muncă, solicitarea de la angajator a fluturașilor de salariu și a formularelor P60 și P45 (formulare care atestă plata taxelor și contribuțiilor anual, respectiv la încetarea relațiilor de muncă), semnarea contractelor de lucrător pe cont propriu, obținerea numărului de asigurări sociale NINo, plata taxelor, înscrierea la medicul de familie, deschiderea contului bancar, plata utilităților și obligațiilor aferente chiriei/ locuinței în care se află”, recomandă Ambasada.

Oficialii europeni au subliniat faptul că menţinerea accesului Marii Britanii la piaţa unică a UE, adică comerţul fără bariere, este condiţionat de menţinerea politicii liberei circulaţii a forţei de muncă şi a capitalurilor. Însă Brexitul a fost provocat în principal de nemulţumiri privind politica de imigrări. Alegerea politică este grea, dar niciun politician nu vrea să piardă alegerile.

În cazul unui Brexit dur, guvernul ar putea obliga angajatorii din Marea Britanie să acorde prioritate cetăţenilor britanici la angajare, sau ar putea impune spre exemplu o taxă suplimentară pentru fiecare imigrant angajat.

Părţile interesate fac deja pregătiri pentru orice scenariu. Guvernul Marii Britanii a indicat că obiectivul oficial este să ajungă la o înţelegere cu UE, dar că se pregăteşte pentru orice eventualitate. Premierul Theresa May nu mai repetă peste tot sloganul „No deal is better than a bad deal” (mai bine nu semnăm nimic decât să intrăm într-un contract care dezavantajează ţara), însă continuă să apere discret această poziţie atunci când este cazul.

În acelaşi timp, oficialii UE se întrec în declaraţii care critică Brexitul ca iresponsabil şi subliniază continuu că negociază de pe o poziţie de superioritate, însă în spatele uşilor închise presiunea din partea mediului de afaceri este enormă: incertitudinea trebuie evitată cu orice preţ.

BDI, cea mai mare asociaţie patronală din Germania, a anunţat săptămâna trecută formarea unui grup de lucru, la care participă reprezentanţi ai marilor companii din industria germană, cu scopul de a face pregătiri pentru „posibilitatea foarte gravă a unui Brexit dur”. Să nu ia măsuri ar trăda naivitate, au subliniat liderii business-ului german.

Dacă principalul punct vulnerabil al Germaniei este industria, în primul rând cea producătoare de maşini, Marea Britanie ar trebui să fie îngrijorată de situaţia băncilor. Londra este, de departe, principalul centru financiar al Europei, statul pe care riscă să îl piardă odată cu accesul la piaţa unică a UE.

Băncile şi celelalte firme prestatoare de servicii din Marea Britanie nu şi-ar mai putea vinde serviciile oriunde în UE fără a fi necesară obţinerea de autorizaţii şi formalizarea prezenţei în fiecare ţară în parte.

Industria de servicii financiare, vulnerabilă în mod special la incertitudine, deja mută mii de locuri de muncă din Londra către alte capitale europene. Până la sfârşitul lunii septembrie erau deja confirmate planuri care ar transfera peste 10.000 de bancheri din Londra.

Olandezii de la Rabobank avertizează că un Brexit dur, în cel mai negativ scenariu, ar costa Marea Britanie 400 de miliarde de lire sterline, sau 11.500 de lire per cetăţean, sau 18% din creşterea economică până în 2030. Cauzele: bariere în calea comerţului, serviciilor financiare, investiţii pierdute sau retrase, restrângerea ofertei de pe piaţa forţei de muncă odată cu scăderea numărului de imigranţi.