Catastrofa din Brétigny-sur-Orge, în apropiere de Paris, s-a soldat cu şapte victime, drama de la Santiago de Compostela a provocat moartea a 79 de persoane, iar coliziunea frontală dintre două trenuri produsă luni în apropiere de Lausanne a provocat moartea mecanicului de tren. Aceste trei accidente mortale în mai puţin de o lună nu permit însă tragerea unui semnal de alarmă, susţin experţii.
„Este doar o coincidenţă, întrucât cele trei accidente au cauze total diferite, nu se poate stabili o legătură între ele”, asigură Jean-Daniel Buri, inginer la Şcoala politehnică federală din Lausanne (EPFL).
„Conform observaţiilor iniţiale (…), este vorba despre o coincidenţă nefericită”, confirmă Jens Engelmann, membru al direcţiei generale a Agenţiei feroviare europene.
În Franţa, deraierea trenului 3657 pe ruta Paris-Limoges la Brétigny-sur-Orge, provocată potrivit primelor concluzii de o eclisă defectă, a validat dezbaterea în cus despre vechimea reţelei franceze şi mijloacele alocate pentru întreţinerea ei.
După decenii consacrate trenurilor de mare viteză, ţara a decis să redea prioritate întreţinerii şi modernizării celor 30.000 de kilometri de linie ferată şi reînnoirii trenurilor regionale.
În Spania, drama de la Santiago de Compostela, atribuită pentru moment unei neglijenţe a mecanicului, s-a produs cu câţiva kilometri după terminarea liniei de mare viteză (LGV). Ţara are 3.100 de kilometri de LGV, dintr-o reţea totală de aproximativ 18.000 de kilometri.
Madridul, care nu a renunţat la ambiţiile sale în pofida crizei economice, intenţionează să construiască alţi 3.000 de kilometri de LGV.
În Elveţia, ancheta se orientează şi ea către o eroare umană (nerespecarea semnalizării) pentru explicarea coliziunii de luni, care a avut loc pe o reţea adeseori ridicată la rang de model.
De peste 30 de ani, elveţienii au pus în funcţiune un ritm regulat pe cei 5.100 de kilometri de cale ferată ai lor. Sistemul permite organizarea curselor la aceleaşi ore şi sporeşte siguranţa.
„Toate ţările europene sunt sigure în materie de circulaţie feroviară”, garantează Jean-Daniel Buri, coautor al ultimului audit al reţelei feroviare franceze, realizat la sfârşitul lui 2012. „Siguranţa este privilegiată de la început, deoarece toate sistemele sunt concepute pentru a fi consolidată în cazul apariţiei unor probleme. (…) De exemplu, dacă liniile îmbătrânesc, se iau măsuri pentru ca trenurile să meargă cu viteză mai mică”.
La Agenţia europeană pentru căi ferate se subliniază performanţele în materie de siguranţă ale Franţei şi Spaniei, „mai bune decât media Uniunii Europene”, care se situează la 0,16 morţi la un miliard de kilometri parcurşi. Elveţia, care are propriile statistici, menţionează 28 de morţi la aproape 19 miliarde de kilometri parcurşi în 2012 (1,47 de morţi la un miliard de kilometri).
„În Franţa şi în Spania, siguranţa se ameliorează, chiar într-o perioadă de restricţii bugetare”, adaugă Jens Engelmann.
În opinia celor doi experţi, trenul „rămâne mijlocul de transport terestru cel mai sigur”, potrivit statisticilor.
„Dacă va uitaţi la statistici, majoritatea deceselor în legătură cu circulaţia feroviară sunt provocate de sinucideri”, afirmă Jean-Daniel Buri.
Şocul provocat de catastrofele din ultimele trei săptămâni trebuie să conducă la o reevaluare a procedurilor, dar Buri nu se aşteaptă la progrese semnificative în materie de siguranţă, pe o reţea deja reglementată.
„Ca şi în avion, pilotul poate să rateze aterizarea, riscul zero nu există”, recunoaşte el. Dar global, sistemul este sigur”, conchide expertul.