Ce ne pregătesc băncile în următorii ani

Băncile din Europa de Est (exceptând Rusia) au perspectiva de a creşte cu 12% anual, din punct de vedere al activelor în actualul deceniu, cu doar 2 procente mai puţin decât în perioada 2000 – 2007, potrivit studiului Mc Kinsey.

În funcţie de sentimentele dominante pe piaţa de capital, cotaţiile băncilor respective ar putea imita dinamica activelor acestora.

Unele vor ieşi de pe pieţele din regiune, nevoite să-şi reevalueze angajamentul pe termen lung, dar cele care vor putea rămâne vor avea numai de câştigat.

Polarizarea sistemelor bancare va continua.

„Masa critică de clienţi este deosebit de importantă în Europa de Est“, se spune în studiul McKinsey. Doar câteva bănci de top au fost capabile să construiască un portofoliu consistent, suficient de mare. În termeni practici, aceasta înseamnă aproximativ o cotă de 10 % din toate pieţele în care operează astfel de jucători, cu excepţia Rusiei“, scriu autorii studiului.

Nu mai rămâne mult timp pentru băncile mici. Ori se îndreaptă spre nişe pe care să devină stăpâne, ori vor fi ţinte de preluare.

Băncile care au peste 10% din piaţă au şansa de a depăşi performanţele celorlalte, cu un randament mediu al capitalului cu 5,2% mai mare decât al celorlalte bănci. La acesta se va adăuga, pentru jucătorii regionali, 2- 4 procente din achiziţii sau schimburi de active „blocate“ în dezvoltarea lor, de la concurenţiimai slabi.

Băncile îşi vor restructura portofoliile, dar îşi vor modifica şi modul de abordare a pieţei. Vor fi preferate anumite produse şi anumite segmente de clientelă.

Un exemplu dat de McKinsey este cel al clienţilor de tip “emerging affluent (în curs de dezvoltare a prosperităţii, n.r.), care sunt profesionişti tineri, educaţi, orientaţi către consum. Aceştia ar putea furniza până la o treime din toate veniturile de retail-banking, în următorii trei până la cinci ani“.

Europa de Est, are doar 7 % din populaţia totală a pieţelor emergente din lume, dar contează pentru 41 % din toate gospodăriile din clasa de mijloc.

În România

Reţelele bancare străine au mari probleme de asimilare a expansiunii regionale anterioare crizei.

Doar 10 bănci din România au active de peste 10 miliarde de lei în România.

Cele trei mari reţele bancare cu capital net austriac, Erste, Raiffeisen şi Volksbank depăşesc pragul de cotă de piaţă regională de 10%, stabilit de McKinsey, dar fiecare are propriile probleme legate de expansiunea est europeană şi plătesc cum pot preţul acesteia. Mai ales clienţii sau potenţialilor clienţi îl plătesc.

BCR este pe primul loc, cu active de peste 71 de miliarde de lei şi cotă de piaţă de peste 20%. Raiffeisen este a cincea (aproape 24 miliarde, aproape 7%), iar Volksbank a şaptea (aproape 18 miliarde, 5%).

Ar mai fi UniCredit Ţiriac Bank, care este tot o filieră austriacă a marelui conglomerat italian, pe locul şase (peste 22 de miliarde şi peste 6% cotă de piaţă).

Între ele se strecoară Societe Generale cu BRD, pe locul al doilea (cea mai mare bancă de la bursa din Bucureşti, active de 48 de miliarde şi cotpă de piaţă de aproape 14%), şi cele mai mari două bănci româneşti.

Băncile mamă străine au problemele lor de acasă, dar tot vor înghiţi, până la urmă pe cele cu capital românesc. Astfel cotaţiile acestora din urmă, bursiere sau pe piaţa privată de capital, vor creşte.

Băncile străine nici nu prea mai au de la cine lua piaţă. Dintre cele 38 de bănci din România, excluzând sucursala ING şi pe cele 2 bănci pentru locuinţe, doar patru mai au capital românesc. Două sunt poziţionate la vârful clasamentului după valoarea activelor: Banca Transilvania (simbol bursier TLV, pe locul 3 cu 25,7 miliarde de lei) şi CEC Bank (a cincea, necotată, 24,7 miliarde). Alte două au însă poziţii foarte slabe: Banca Comercială Carpatica (BCC, 3,7 miliarde şi Banca Feroviară (necotată, cu nici 120 de milioane de lei).

Din perspecticva consumatorilor de produse bancare, toate aceste bănci vor căuta să-şi stoarcă de bani clienţii, folosindu-se cât mai mult de infrastructura existentă, care a costat mult în anii anteriori crizei.

„Există în continuare o infrastructură de retail nerestructurată (cel puţin faţă de retailul de produse tangibile), ţinută pe loc pentru a fi pusă la treabă. Prin urmare, m-aş aştepta ca, imediat ce situaţia o va permite, băncile să încerce să atingă din nou un prag de rentabilitate pe structura existentă, adică să înceapă un marketing tip ‘push’ pe clienţi, măcar până acolo unde riscul o permite“, crede consultantul Dragoş Simion.

Iar asumare riscului va fi foarte conservatoare. „Înainte de toate, în perioada imediat următoare băncile vor încerca să-şi momească clientii cu depozite (cash inflow), pentru a-şi asigura nivelele necesare de lichiditate, deci vor pune mai puţin accent pe creditare (care e un cash outflow) “, a amai adăugat Dragoş Simion.

Studiul McKinsey a luat în calcul ipotezele considerate cele mai probabile pentru următorii 5 ani: creştere lentă la nivel mondial, o dezintermediere prelungită şi dureroasă, şi volatilitate ridicată. „Acesta nu este cel mai rău scenariu, căci nu îşi asumă, de exemplu, o dezmembrare dezordonată a UE şi a Uniunii Economice Monetare (EMU), şi nici o criză fiscală în Statele Unite“, precizează McKinsey.