România este una din ţările europene cu cele mai mari rezerve estimate de gaze de şist, fiind depăşită doar de Polonia şi Franţa, potrivit unui raport din iunie al Agenţiei Americane pentru Energie, citat de ANRM. Agenţia a deschis şi un portal despre gazele de şist unde informează cititorii asupra tuturor aspectelor legate de acest subiect „fierbinte”.
Astfel, România ar dispune de 1.444 de miliarde de metri cubi de gaze neconvenţionale, faţă de 4.200 de miliarde ale Poloniei şi 3.900 de miliarde ale Franţei. Pe locurile 4 şi 5 se află Danemarca cu 900 de miliarde, respectiv 746 de miliarde de metri cubi. Cel mai „sărace” ţări europene în gaze de şist sunt Germania, Bulgaria, Suedia şi Spania
Ultimele date prezentate de EIA aproape că dublează volumul gazelor de şist estimate a se găsi în suboslurile României, faţă de precedentele date de anul trecut care estimau un volum de doar 800 de miliarde de metri cubi. La nivel mondial, raportul agenţiei americane arată că gazele de şist măresc cu 47% rezervele de gaz convenţionale recuperabile şi reprezintă 32% din totalul rezervelor de gaz la nivel mondial.
În România, până acum, doar americanii de la Chevron au intenţia declarată de a exploata gaze de şist în perimetrele de la Bârlad şi sudul litoralului. Ei au obţinut deja avizele de mediu necesare pentru începerea operaţiunilor la Bârlad şi mai au nevoie doar de avizele locale.
Începerea operaţiunilor presupune o primă fază de circa cinci ani de explorare a perimetrelor, timp în care se evaluează rezervele de gaze. Ulterior, începe exploatarea lor prin metoda fracturării hidraulice.
România are un consum anual de circa 12-13 miliarde de metri cubi de gaze, din care circa 10 miliarde reprezintă producţie domestică. Potrivit estimărilor actuale, mai avem gaz din rezerve convenţionale pentru circa 15 ani. Rezervele de gaze de şist corespund unui consum de 150 de ani.
Resursele convenţionale sunt acumulări de gaze în strate poros-permeabile, care permit curgerea liberă a acestora.
Prin comparație cu resursele convenționale, depozitele neconvenţionale sunt cantonate în roci compacte, au conținuturi mici de hidrocarburi, raportat la volumul de rocă și sunt dispersate pe o suprafață considerabilă, fiind plasate la adâncimi mari de 2-3 km (mult sub nivelul zăcămintelor convenționale de hidrocarburi). Pentru a fi extrase, depozitele neconvenționale necesită lucrări suplimentare speciale, în primul rând fracturarea rocilor pentru a le crește permeabilitatea, dar și injectarea unor cantități însemnate de fluide de fracturare pentru a forța gazele să se elibereze din roci și pentru a le dirija către suprafață.
Sursele neconvenționale de gaze naturale sunt cele blocate în subteran, în roci impermeabile sau puternic compactate, cum ar fi cărbunele, gresia, calcarele și șisturile argiloase. Există trei tipuri de gaze neconvenționale: gaz din șisturi bituminoase (“shale gas” sau gaz de şist), metan din zăcăminte de cărbune (“coal bed methane” sau CBM), de asemenea cunoscut sub numele de gaz din zăcăminte de cărbune (CSG) în Australia (extras din zăcămintele de cărbuni), și gaz etanș (“tight gas”) blocat în subteran în formațiuni de rocă compactă cum ar fi calcarele sau gresiile.