Ce presupune acordul semnat de Iran privind programul nuclear

Conform agenţiilor DPA şi AFP, principalele prevederi conţinute în cele 100 de pagini ale documentului, în care intră acordul general şi cinci anexe referitoare la aspecte tehnice, sunt următoarele:

– Instalaţii nucleare: Iranul a acceptat să nu construiască noi instalaţii de îmbogăţire a uraniului timp de 15 ani. Reactorul de cercetare Arak va fi reconstruit astfel încât să nu producă plutoniu de calitate militară, iar deşeurile vor fi trimise în străinătate pe toată durata de funcţionare a reactorului. Instalaţia de la Fordo, construită în secret sub un munte şi astfel imposibil de distrus printr-o acţiune militară, va fi transformată în centru de cercetare nucleară. Circa două treimi dintre centrifuge vor fi retrase de la Fordo, unde timp de 15 ani va fi interzisă îmbogăţirea uraniului. Nantaz, principala instalaţie de îmbogăţire a uraniului, va rămâne şi singura. Din cele 17.000 de centrifuge IR-1 de primă generaţie şi 1.000 de IR-2M mai rapide, vor rămâne doar 5.060, toate de tip IR-1. Cele de tip IE-2M vor fi ridicate şi plasate sub controlul AIEA.

– Centrifuge: Numărul centrifugelor va fi redus de la 19.000 în prezent la 6.104, în interval de 10 ani. Dintre acestea, numai 5.060, de primă generaţie, vor fi autorizate să fie folosite la îmbogăţirea uraniului, la un nivel ce nu va depăşi 3,67%, suficient pentru combustibilul nuclear, timp de 15 ani, mult sub nivelul de 90% necesar pentru focoasele nucleare.

– Stocurile de uraniu: Iranul îşi va reduce drastic stocurile de uraniu slab îmbogăţit, de la 12 tone la 300 kg, prin exportarea restului de material către Rusia.

– Inspecţii: Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA), deja prezentă în Iran, va efectua inspecţii la intervale scurte pentru a garanta că instalaţiile nucleare nu sunt folosite în scopuri militare. Aria de competenţă a AIEA va fi extinsă la toată filiera nucleară iraniană, de la extragerea uraniului la cercetare-dezvoltare, trecând prin conversia şi îmbogăţirea uraniului. Iranul a acceptat, de asemenea, un acces limitat al inspectorilor AIEA la instalaţii nenucleare, mai ales militare, în caz de suspiciuni privind activităţi nucleare ilegale, în cadrul Protocolului adiţional la Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), pe care Teheranul se angajează să îl ratifice şi aplice.

– Sancţiuni economice: Consiliul de Securitate al ONU trebuie să adopte foarte rapid o nouă rezoluţie pentru aprobarea acordului de marţi şi anularea tuturor rezoluţiilor anterioare referitoare la programul nuclear iranian. Anumite măsuri vor fi totuşi menţinute, cu titlu de excepţie. Sancţiunile economice care vizează exporturile de ţiţei şi gaze, sectorul financiar, transporturile şi alte domenii vor fi ridicate gradual, de îndată ce Iranul va pune în aplicare angajamentele asumate, fapt ce va trebuie atestat printr-un raport al AIEA, probabil nu mai devreme de anul 2016.

– Embargoul asupra armamentului: Embargoul ONU asupra importurilor şi exporturilor de arme convenţionale va mai rămâne în vigoare timp de 5 ani, dar Consiliul de Securitate va putea aproba unele excepţii. Exporturile pentru programul de rachete balistice al Teheranului vor fi interzise pentru încă 8 ani, potrivit DPA, în timp ce AFP vorbeşte despre o durată nelimitată.

– Reintroducerea sancţiunilor: Iranul şi cele şase mari puteri au convenit asupra unui mecanism prin care sancţiunile vor putea fi reintroduse în situaţia în care Teheranul va încălca prevederile acordului.