Ce probleme a adus valul de prosumatori pentru rețeaua electrică și cum se pot rezolva. Ce spune șeful rețelei cu cei mai mulți prosumatori din România

Distribuție Energie Oltenia (DEO), rețeaua de distribuție a energiei electrice controlată de fondul de investiții Macquarie, care asigură alimentarea clienților din șapte județe din zona de sud: Arges, Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea și Teleorman, este și rețeaua care are în prezent racordați cei mai mulți prosumatori dintre cele opt în care este împărțită România.

Eugen Butoarcă este președinte al directoratui DEO și este și prosumator. Prezent la Zf Power Summit, el a explicat care sunt marile probleme pe care le pune rețelei de distribuție a energiei electrice creșterea exponențială a numărului de prosumatori, cu efect atât asupra calității serviciului, dar și asupra celorlalți consumatori din rețea. Prosumatorii consumă mai puțin de jumătate din cât produc, restul varsă în rețea pe care o folosesc pe post de “baterie virtuală” în contul furnizorului. Nu sunt amplasați uniform în rețea – în peste 40% din cele 11.000 de puncte de transformare nu este cuplat nici măcar un prosumator racordat, dar în 40 dintre ele sunt și 28 de prosumatori în fiecare, de aici congestia rețelei. Soluțiile tehnice sunt scumpe – asta acolo unde sunt și posibile, și se fac teste pentru a se monta noi echipamente, costul este însă suportat de toți utilizatorii rețelei. Soluția ar fi implementarea largă a stocării, atât la nivel de prosumator cât și la nivel de rețea, care ar rezolva multe din problemele tehnice, inclusiv cea a creșterii tensiunii peste pragurile admise în rețea, în orele cu producție mare a fotovoltaicelor. Totalul investițiilor pentru a putea racorda 100-150.000 de prosumatori este de 400 de milioane de euro, într-un timp foarte scurt, pentru că rețeaua trebuie regândită, automatizată. Nu trebuie introduse limitări pentru prosumatori, dar ar trebui gândite anumite praguri de autoconsum.

Iată ce a spus Eurgen Butoarcă, pe larg:

Sunt un suporter al acestei noțiuni de prosumator. În zona Distribuție Oltenia avem peste 20.600 de prosumatori, suntem operatorul de distribuție cu cei mai mulți prosumatori. Puterea instalată a acestor prosumatori se ridică undeva la 260 MW, ponderea este mare la persoane fizice, 83%, 17% sunt agenți economici, obținem o putere medie de 13 kw. La nivel de client casnic puterea medie este de 7 kw, iar la agenții economici este undeva la 44 kw.

Aproximativ 45% din prosumatori au apelat la fonduri externe de finanțare, 43% prin programul Casa Verde, 2% prin programe de tip Electric Up.

2023 a fost un an foarte bogat pentru regenerabile, peste 57% din prosumatorii pe care îi avem i-am conectat în 2023.

40% din investiții sunt suportate de utilizatori, avem 500-600 de racordări in fiecare lună, și avem peste 13.400 de proiecte prin Casa Verde, așteptăm și alte 20.000 de proiecte în cele două județe pe care le avem în rețea care sunt incluse în Programul de Tranziție Justă.

Într-adevăr, aportul acestor prosumatori din punct de vedere al energiei produse, care se ridică undeva la 5,4% din total consum, este benefic și din punct de vedere al CPT (consumul propriu tehnologic – n.red.). Și dacă repartizarea lor s-ar face pe întreaga rețea de distribuție – 97% din acești prosumatori sunt racordați la rețeaua de joasa tensiune – evident ar fi efecte benefice.

Doar că provocările sunt destul de mari pe zona de distribuție. Vorbim despre menținerea nivelului de tensiune în bandă, minus 10% și plus 5%, acest 5% a fost reglementat la începutul anului 2022 și ne-a dat multă bătaie de cap, pentru că a trebuit să facem reducerea benzii în medie tensiune, iar acest lucru are efecte neplăcute pentru consumatorul normal.

Tot referitor la tensiune, știm prea bine că există un decalaj între vârful de producție și vârful de consum, în vârf de producție nivelul de tensiune se duce la plus 10%, asistăm și la situații când sunt prosumatori pe același ax, pe aceeași plecare, și invertoarele nu se înțeleg între ele și dau semnale de deconectare și inhibă injecția în rețea.

Evident, sunt soluții tehnice, dar aceste soluții sunt destul de scumpe. Vorbim despre transformatoare cu reglaj sub sarcină, care sunt aproape dublu ca preț, încă sunt netestate suficient, încă nu avem certitudinea că acele transformatoare, montate pe medie sau joasă tensiune, vor ține 40 de ani, cât este durata de viață – avem niște proiecte pilot în DEO exact pe subiectul acesta.

Vorbim despre rețele de joasă tensiune în general construite după anumite politici tehnce, după standarde de proiectare, cu un anumit flux al energiei de la sursă – (postul de transformare) spre consumator – unde puteam să ținem nivelul de tensiune în benzile prescrise. Este o problemă legată de lungimea rețelei, de secțiunea rețelei și, ceea ce este foarte important, lipsa stocării se vede în această imposibilitate de a face aplatizarea acestei curbe.

În momentul de față, prin această compensare cantitativă, compensare financiară, se face – îi spun eu – o stocare virtuală pe contul furnizorului. Dar nu ne ajută, nu ajută pe nimeni, pentru că lucrările de întărire a rețelelor sunt foarte costisitoare, până în 400 kW se suportă integral de operatorul de distribuție, ulterior ele se regăsesc în tariful de distribuție al tuturor consumatorilor, activi sau pasivi.

O soluție de storage local ar rezolva această problemă de control al tensiunii, nu s-ar mai impune aceste lucrări de întărire rețea și de schimbare de transformatoare. Luăm în calcul inclusiv un proiect pilot legat de storage semi-centralizat de-a lungul rețelei, în centrul de greutate al acestor prosumatori, astfel încât să rezovăm această problemă de supraîncărcare.

Un al doilea aspect este legat de congestia rețelei de joasă tensiune. O să vă dau niște cifre destul de interesante. Vorbeam despre repartiția neuniformă a acestor prosumatori. Acum, în DEO avem 11.000 de posturi de transformare, cu puteri diferite, de la 40 kVA, până la 1.600 și mai mult. În 42% din aceste posturi de transformare nu avem niciun prosumator racordat. În 23% din ele avem doar un singur prosumator racordat, în 3% din aceste posturi de transformare, aproximativ 350, avem peste 10 prosumatori racordați și avem și peste 40 de posturi de transformare, în general în cartiere mai noi, unde avem între 20 și 28 de prosumatori racordați pe fiecare post de racordare.

E o mare problemă tehnică. Vorbim despre o putere medie de prosumator de 7 kW, comparativ cu o putere medie la un consumator normal de 0,7 kW, deci de zece ori mai mare. Această putere este fluctuantă. Se întâmplă doar trei, maximum 4 ore pe zi. Adică eu trebuie să dimensionez, pentru 28 de prosumatori, într-un singur post de transformare, să triplez capaitatea lui, doar pentu trei ore din zi, ca să preiau această energie injectată în rețea.

Doar 40% din energie produsă de prosumatori este folosită pentru autoconsum, 60% este injectată în rețea. Trebuie montate sisteme de storage.

Când vorbim de zeci de mii – mă aștept să ajugem la 100.000 de prosumatori –  trebuie să ajungem la sisteme automate de gestiune – pe lângă telecitire, comunicații unu la unu, sisteme care sunt destul de scumpe. Vorbim despre sisteme de managamenet MDM, MDC, de monitorizare în timp real a calității energiei electrice – e impus să montăm analizoare în punctele de transformare, citim și colectăm astfel de informații în timp real, fie de la analizoare, fie de la concentratoare, astfel încât să prevenim o situație destul de neplăcută, de exempu să ia transformatorul foc pentru că s-a depășit puterea pentru care a fost gândit.

În momentul de față reglementarea nu ne spune „stop joc!” (a fost întrebat despre posibilitatea introducerii limitărilor pentru prosumatori – n.red,). Nu ar trebui să stabilim un prag al prosumatorilor, cât mai degrabă niște reguli, cum ar fi “cât din energie o folosești pentru autoconsum”, adică nu trebuie să faci un business din noțiunea de prosumator, căci avem și astfel de situații.

Bateria de stocare ar rezolva probleme: prosumatorul ar avea de câștigat că nu mai trebuie să plătească tarife de distribuție pentru ce injectează în rețea, n-ar mai avea problema de a injecta în rețea când tensiunea crește foarte mult, iar noi ca operator de distribuție am rezolva o problemă de fond, pentru că nu ar mai trebui să facem lucrări de întărire care în final se socializează cu toți consumatorii.

Trebuie să regândim strategia de investiții, să revedem politicile tehnice, de proiectare. Structura și caracteristicile rețelei de joasă tensiune, indiferent că a fost făcută acum cinci sau 40 de ani, nu mai pot rămâne cum au fost gândite atunci, Ne gândim la rețele mult mai scurte, 500 de metri, cu secțiuni mari, 95-12o mm pătrați, vorbeam despre injecția de medie tensiune cât mai aproape de locurile de consum. Am făcut și un calcul cu ce înseamnă aceste investiții pentru a pregăti rețeaua pentru 100.000-150.000 de prosumatori, în jur de două miliarde de lei, 400 de milioane de euro, în viitorul apropiat doar pentru zona de rețea. Dar nu trebuie să uităm că vorbim și despre digitalizare, și despre automatizarea rețelei, de monitoriarea în timp real – să aducem informații în timp real și să le transformăm în decizii pe care să le luam rapid. Ne-am pregătit, avem o strategie, avem planuri, așteptăm următoarea perioadă de reglementare, trebuie să dublăm ceea ce este minimum legat pe această parte de investiții.