Ce s-a ales din imperiul lui Ioan Niculae: vrea să repornească Viromet Victoria şi negociază cu Romgaz pentru un combinat chimic

Ameninţat de două ori anul acesta cu intrarea în insolvenţă, Viromet Victoria, singurul combinat din cele şase deţinute de omul de afaceri român Ioan Niculae care nu a intrat în insolvenţă, pare a fi pregătit pentru a reintra în proces de producţie, după cum spun reprezentanţii Interagro. Potrivit ultimelor date publicate în Monitorul Oficial din luna iunie, Viromet Victoria are un nou director general, în persoana lui Nicolae Jianu, inginer chimist adus din Craiova. După anunţul acestei numiri, Viromet Victoria publică în Monitorul Oficial din 6 august 2018 convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor la data de 06.09.2018. Pe ordinea de zi sunt înscrise: 1. Analiza situației tehnico-economice a societății S.C. VIROMET – S.A. la data de 31.08.2018, 2. Ratificare contracte, 3. Diverse.

Specializat în producţia de metanol, formaldehidă, răşini sintetice, produse prelucrate din mase plastice şi altele, Viromet Victoria consumă circa 30 de milioane de metri cubi de gaz pe lună. La ora actuală are un număr mediu de 308 angajaţi şi a încheiat anul 2017 cu pierderi, dar cu o cifră de afaceri de 38,94 milioane de lei, conform https://termene.ro/firma/1126350-VIROMET-SA. Ceea ce este foarte important, nici la 31.12.2017, nici la 31.03.2018 Viromet Victoria nu înregistra nici o datorie faţă de bugetul de stat, chiar dacă la 30 septembrie anul trecut avea restanţe la ANAF de peste 9 milioane de lei.

Şi celelalte două combinate deţinute de Ioan Niculae, dar aflate în perioada de observaţie a insolvenţei, Chem Gaz Slobozia şi Donau Chem Turnu Măgurele, sunt în conservare, dar au nucleul de bază păstrat, cei circa 200-250 de angajaţi care asigură un minimum de continuitate a producţiei. Aşa cum spun reprezentanţii Interagro, oricare dintre aceste combinate poate lucra la maximum în urma unor revizii. Întrebaţi despre posibilitatea de vânzare a combinatelor de îngrăşăminte chimice către posibili investitori, reprezentanţii companiei au spus că au primit întrebări şi de la investitori români şi de la investitori străini, dar că, „dat fiind statutul juridic al majorităţii companiilor, întrebările sunt mai mult de natură juridică, decât de natură tehnică”.

În acest context, reamintim anunţul făcut la începutul lunii iulie de Liviu Nistoran, preşedintele Consiliului de Administraţie al Romgaz. „Interagro are mai multe combinate şi are o datorie mare la Romgaz, astfel că ne gândim că am putea recupera această datorie printr-o dare în plată a unui combinat de îngrăşăminte chimice, pentru că există asigurată piaţa de desfacere. Am trimis o notificare în acest sens administratorului judiciar al Interagro în urmă cu trei-patru săptămâni”, a spus Nistoran, citat la vremea respectivă de Agerpres.

Potrivit Buletinelor de procedură a Insolvenţelor, Romgaz s-a înscris la masa credală cu 280 de milioane de lei. Reprezentanţii Interagro arată însă că aceste datorii ale companiei sunt doar „penalităţi la penalităţi” şi că datoria grupului pentru cei 3,8 miliarde de metri cubi de gaz livraţi de Romgaz în perioada 2008-2011 (prin ordonanţă la preţ redus) a fost achitată integral, laolaltă cu o parte din majorările de întârziere. Stingerea datoriei de 250 de milioane de lei a avut loc la începutul lui 2012. În plus, deşi Romgaz fusese de acord cu plata eşalonată a gazului şi a penalităţilor de întârziere şi avea stipulat în contract că va furniza în continuare gaze, a sistat livrarea de gaze naturale către Interagro, în momentul în care a fost declanşat dosarul DIICOT împotriva acţionarului majoritar, Ioan Niculae. După cum explică reprezentanţii Interagro, majorările şi penalităţile la întârziere au fost cauzate de întârzieri conjuncturale la plăţile lunare ale facturilor. Aceştia arată că factura lunară era de circa 70 de milioane de lei. În aceste condiţii, o întârziere de 10 sau 20 de zile la plata unei facturi de o astfel de valoare atrăgea urgent penalităţi de valoare foarte mare (penalităţile se aplică procentual la valoarea facturiii). Şi oricum, preţul mic plătit de Niculae pe gazele Romgaz se dublează instant dacă plăteşte şi penalităţile.

Adrian Volintiru, director general Romgaz, a declarat pentru ECONOMICA.NET că „suma de 280 de milioane de lei, datoria Interagro către Romgaz reprezintă în genere doar majorări de întârziere şi dobânzi penalizatoare la datoria Interagro către Romgaz. Şi chiar dacă suma solicitată de Romgaz este contestată în instanţă, de altfel sunt vreo trei procese civile şi unul penal, noi vom merge pe legislaţia actuală, mai ales că sunt o companie unde acţionar cu 70% este statul român.” Întrebat de anunţul făcut de preşedintele Consiliului de Administraţie, Liviu Nistoran, privind preluarea unui combinat de îngrăşăminte chimice de la Interagro, Volintiru a precizat că „societatea îşi doreşte acest lucru dar asta se va realiza doar după un proces de due diligence care să arate dacă este sau nu oportună achiziţionarea unui astfel de activ şi extinderea ariei de activitate a Romgaz în petrochimie. Chiar şi după aceea, va exista un proces de analiză atentă, iar achiziţia şi preţul de achiziţie al combinatului ar fi stabilit după negocieri cu administratorul judiciar şi proprietarul combinatului”.

Din analiza succintă asupra combinatelor chimice care ar putea fi cumpărate de Romgaz reiese că doar Chem Gaz Slobozia şi Donau Chem Turnu Măgurele s-ar preta unei astfel de tranzacţii. Consumul lunar al unui astfel de combinat este de peste 60 de milioane de metri cubi de gaz pe lună, ceea ce ar fi un avantaj pentru industrie. Problema este că ultima tranzacţie în acest domeniu a fost achiziţia pachetului de 75% din acţiunile combinatului Azomureş de către americanii de la Ameropa în 2013. Valoarea neoficială vehiculată de piaţă la vremea respectivă a fost de 450 de milioane de euro. Cele două combinate menţionate sunt afaceri la cheie şi comparabile cu Azomureş, iar pentru repornirea lor sunt necesare doar câteva revizii. Între 280 de milioane de lei, datoria Interagro către Romgaz, şi 450 de milioane de euro, valoarea de piaţă a ultimei tranzacţii de gen, diferenţa este destul de mare.

Cu toate acestea, fostul imperiu al lui Ioan Niculae încearcă în continuare să se redreseze. Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR), administratorul judiciar al societăţii, a scos la vânzare un pachet de utilaje agricole de toate felurile în valoare de 19,8 milioane de lei. Utilajele aparţin Interagro SRL şi, aşa cum ne-au declarat reprezentanţii Interagro, utilajele respective nu mai participă la obiectul principal de activitate al societăţii. În cazul Interagro SRL nu vorbim de active imobiliare, în speţă terenuri arabile. În patrimoniul Interagro SA există 4.500 de hectare de teren arabil. Pe alte societăţi care nu au intrat în insolvenţă, omul de afaceri mai deţine între 35.000 şi 40.000 de hectare de teren arabil. În cazul Interagro SA va urma o adunare a creditorilor care va decide în continuare măsurile ce vor trebui luate de administratorul judiciar. Conform buletinului de procedură a insolvenţelor, ultima evaluare a activelor Interagro SA indică o valoare de piaţă de 154,94 milioane de euro a patrimoniului Interagro şi una de lichidare de 110,35 milioane de euro. Valoarea totală a creditelor garantate este de 5,12 milioane de euro. După întrunirea de prezentare a raporturilor de evaluare, se va afișa tabelul definitiv de creanțe. Estimăm ca depunerea planului de reorganizare a companiei va avea loc spre sfârşitul anului 2018. 

Ioan Niculae, la un moment dat cel mai bogat român, a fost condamnat definitiv, în aprilie 2015, la doi ani și șase luni de închisoare în dosarul „Mită pentru PSD”, pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2009 a candidatului PSD Mircea Geoană. El a fost eliberat condiționat din penitenciar în iulie 2016. Omul de afaceri mai este cercetat, alături de fostul ministru al Economiei Adriean Videanu, pentru prejudicierea intereselor Romgaz, prin acordarea ilegală de discounturi de către producătorul de gaze controlat de statul român la livrările către combinatele chimice ale lui Niculae. Din 2013 de când au început cercetările în cele două dosare, Mita pentru PSD şi Subminarea economiei naţionale sau Gaz ieftin pentru Interagro, companiile omului de afaceri şi-au desfăşurat activitatea doar în baza resurselor proprii, orice tip de credit, linie de finanţare sau acordarea de scrisori de garanţie pentru participarea la licitaţii fiind sistat. Singura instituţie care a mai făcut eşalonări la plăţi pe perioada în care Ioan Niculae a fost închis a fost Banca Transilvania. În 2016, Interagro SA şi Interagro SRL, cele două perle ale coroanei omului de afaceri român au intrat în insolvenţă.