Ce se ascunde sub violenţa cu care răspund pieţele la reducerea stimulilor economici de către FED

Nimănui nu îi place să i se taie o sursă de profit aproape gratuită. Nu fac excepţie nici consumatorii de lichidităţi pompate de Federal Reserve (FED, banca centrală în SUA) în ultimi ani. După ce au prins gustul banilor fără costuri relevante, reacţiile consumatorilor sunt de dependenţă. Sau de lăcomie.

Acesta este mesajul mai mult sau mai puţin subliminat al mai tuturor relatărilor agenţiilor de presă din ultimele zile. FED a pompat bani în sistemul financiar american la dobândă de  0 – 0,25% şi cel mai des la zero, după cum  ECONOMICA.NET a mai relatat în ultimele luni.

Principala grijă manifestă a Federal Reserve (FED) este să nu oprească prea devreme „pompa de dolari”, care introdus în sistem lichidităţi suplimentare faţă de vremurile normale, înainte ca relansarea economiei să fie indubitabilă.

De aceea Ben Bernanke, preşedintele FED, şi-a concentrat mesajul său pe ritmul de scădere a şomajului, acum de 7,6%, mare după gusturile americane şi nu numai, ţinta şi prognoza FED fiind de 6,5 – 6,3%.

Or, reducerea şomajului se produce şi odată cu creşterea investiţiilor.

Nu teama că economia nu se însănătoşeşte este principala ţintă a FED. La o creştere a PIB previzibilă pentru acest an de 2,6% şi de 3,5 anul acesta, cine se mai poate îndoi de fapt, de reluarea creşterii.

Ce se ascunde dincolo de discurul lui Bernanke, de fapt?

„V-am dat bani destui, folosiţi-i cum se cuvine – pare să fie mesajul FED„, explică Andrei Rădulescu, analist senior la casa de SSIF Broker Cluj Napoca.

Gradul de rotaţie al banilor şi de investiţie „este la minime istorice”, ne mai spunea analistul, săptămâna trecută.

„Bani băltesc în State, în conturile băncilor şi în conturile companiilor. Puţini sunt folosiţi la investiţii în economia reală. Băncile îi folosesc la speculaţii, companiile – la dividende şi programe de răscumpărare a acţiunilor, puse în operă tot pentru creşterea şi menţinere cotaţiilor la nivele înalte”, descrie Andrei Rădulescu „meciul” dintre FED şi pieţe.

În aceste condiţii,  reacţia violentă a pieţelor este, în fond, cea de revenire cu picioarele pe pământ.

Jucătorii vor cerceta să vadă dacă acţiunile şi înseşi bondurile sunt ieftine la bursă doar în comparaţie cu cotaţiile anterioare, sau dacă ele exprimă corect valoarea companiilor, respectiv a forţei guvernului american de a-şi plăti datoriile.

Reamintim declaraţia unui om de afaceri român, bun cunoscător şi al pieţei de capital:
„Pieţele lumii sunt deja de ceva vreme în situaţia de vertij, ameţite de înălţimile la care au ajuns. Ar vrea mai mult, pentru că lumea banilor caută mereu plasamente tot mai profitabile, în vreme ce lumea economiei reale gâfâie”, comenta Florin Pogonaru, la începutul lunii, pentru SENTIMENTUL de dimineaţă din  ECONOMICA.NET.

Pogonaru a condus o mare societate de brokeraj CAIB Securities în primii săi ani de activitate. Compania era unul dintre vârfurile de lance ale intereselor austriece în România, în anii ’90.

În definitiv, revolta pieţelor şi prăbuşirea cotaţiilor fac parte din mecanismul firesc de apropierea de valoarea reală.

Şi, ca un indiciu de fundal, preşedintele Obama a lăsat recent să se înţeleagă iminenţa ca Ben Bernanke să-şi încheie mandatul. Nu pentru că nu ar fi făcut treabă bună, ci pentru că altcineva trebuie să se lupte cu pieţeleşi să oprească de tot pompa de dolari, iar mai târziu, să crească şi dobânzile, la praguri care să confirme respectul faţă de bani din comportamentul pieţelor.

Mai multe detalii despre ultimele zile de pe pieţele financiare în:

FED irită pieţele deşi nu reduce debitul pompei de dolari. Nu încă

şi

Ce se va întâmpla de mâine, cu economiile lumii, după şedinţa crucială a strategilor FED