Ce spun românii şi bulgarii înainte de deschiderea pieţei muncii în ultimele ţări din UE – comentariu AFP

‘Nu voi pleca în Vest pentru a fi luat drept ţap ispăşitor’, a mărturisit Gheorghi Dincev, un informatician bulgar care nu intenţionează să emigreze după ridicarea, la 1 ianuarie, a ultimelor restricţii pentru piaţa muncii din Europa pentru români şi bulgari.

Angajat de o companie străină la Sofia, bărbatul de aproximativ treizeci de ani nu visează la Europa de Vest unde, după cum a apreciat recent şeful diplomaţiei bulgare Kristian Vighenin, ‘atitudinea xenofobă se concentrează pe bulgari şi pe români’.

Chiar dacă ‘problema corupţiei este recurentă, chiar dacă educaţia este departe de a încuraja gândirea independentă şi sănătatea publică este deficitară’, acest participant activ la protestele antiguvernamentale consideră că este important să rămână în Bulgaria ‘pentru a pune presiune pe clasa politică’.

Asemeni lui, numeroşi români susţin că nu intenţionează să plece imediat după deschiderea pieţei muncii în ultimele nouă ţări în care aceste restricţii mai sunt încă valabile, printre care Marea Britanie, Franţa, Germania şi Olanda. ‘Să facem o specializare în străinătate da, dar să lucrăm acolo nu. Mai ales când vedem discriminarea la care sunt supuşi românii în Franţa şi în alte ţări’, au afirmat la unison trei studente la informatică, Simina, Florentina şi Maria, la ieşirea unei facultăţi din Bucureşti.

‘Fluxurile se formează în funcţie de cererea de pe piaţa muncii. Cei care puteau să plece au făcut-o deja’, a explicat Adriana Iorga, directoarea unei agenţii de forţă de muncă din Giurgiu, un oraş sărac din sudul ţării, potrivit AFP. O opinie împărtăşită şi de Mila Manceva, analistă a Centrului de studiere a democraţiei cu sediul la Sofia. ‘Cele mai mari valuri de emigraţie au avut loc după căderea comunismului în 1989 şi apoi odată cu ridicarea regimului vizelor în 2001 (…) Un al treilea val a precedat aderarea Bulgariei şi României la UE în 2007’, a afirmat ea.

Aproape trei milioane de români şi un milion de bulgari au emigrat deja, conform diferitelor estimări, majoritatea în Italia şi Spania (în construcţii, agricultură, îngrijirea persoanelor vârstnice…). Franţa şi Marea Britanie au recrutat la rândul lor medici şi infirmiere, iar Statele Unite ale Americii informaticieni. ‘Deschiderea actuală a pieţei muncii va genera o migraţie net inferioară’, consideră Manceva.

Pe de altă parte, bulgăroaica Petia Koceva, 24 de ani, aşteaptă cu nerăbdare data de 1 ianuarie pentru a putea lucra într-o discotecă din Amsterdam. Ea a renunţat la studiile pe care le efectua în Bulgaria, ‘pentru că aceasta nu ajută la nimic în afară de obţinerea unei diplome ce conduce la şomaj sau la o slujbă plătită cu 450 de leva’ (230 de euro) pe lună. Ea preferă să facă o muncă ‘mai puţin prestigioasă’ dacă astfel va putea să-şi asigure ‘un nivel de viaţă acceptabil într-o ţară stabilă’.

‘Nu intenţionam să plec din Bulgaria înainte de naşterea celor doi copii ai mei. Acum, caut un loc de muncă în Europa Centrală (…) pentru a le putea oferi perspective mai bune fiicelor mele’, a povestit Daniel Peicev, 37 de ani, un politolog bulgar reconvertit în vânzător de produse informatice.

Premierul britanic David Cameron a anunţat la sfârşitul lui noiembrie o înăsprire a regulilor de atribuire a ajutoarelor sociale pentru noii sosiţi, suscitând mânia Sofiei şi Bucureştiului. ‘Vreau să lucrez’, a declarat mecanicul român Marian Arabăgilă, 44 de ani, care vrea să plece din ţară la anul. ‘Nu vreau să iau pâinea nimănui, din contră, vreau să contribui la producţie pentru a sprijini economia ţării unde voi merge’.