Ce spune Gabriel Comănescu, singurul român ce are platforme de foraj marin, despre obligaţia petroliştilor din Marea Neagră de a lucra cu români

Unul dintre cele două puncte aflate încă în dezbarea parlamentarilor referitoare la proiectul legii offshore este, pe lângă nivelul taxării, obligaţia companiilor petroliere care activează în Marea Neagră de a angaja forţă de muncă autohtonă şi de a lucra cu firme româneşti.

„În condiţii similare tehnice şi de preţ, titularii acordurilor petroliere sunt obligaţi să achiziţioneze bunuri şi servicii de la persoane juridice române cu un capital deţinut în proporţie de peste 25% de persoane fizice şi juridice române”, se arată în proiectul de lege. „Titularii acordurilor petroliere au obligaţia ca cel puţin o pătrime din numărul total de angajaţi utilizaţi în vederea derulării acordurilor petroliere să fie cetăţeni români cu rezidenţă fiscală în România”, mai spune proiectul de lege.

În ultima dezbatere din Comisia de Industrii şi Servicii pe această temă, această prevedere a stârnit anumite controverse. Reprezentanţii operatorilor au spus că impunerea prin lege a unui prag încalcă legea achiziţiilor publice şi chiar tratatul de aderare la UE şi şi au exprimat temerea că legea, vitală pentru viitorul exploatării resurselor din Marea Neagră, ar putea fi apoi declarată neconstituţională. În plus, petroliştii au mai spus că practica la nivrel international este de a lucra cu firme locale, dar fără să fie impus vreun procent. În cazul specific al Mării Negre, în care hidrocarburile se extrag de la mare adâncime, ei au spus că este o premieră pentru România şi au spus că există riscul să nu poată găsi pe plan local angajaţii şi firmele în acel procentaj.

Parlamentarii au recunoscut că există aceste probleme de legalitate însă nu au găsit încă o soluţie – a fost avansată ideea introducerii în textul legii a noţiunii de parteneriat cu firmele locale, pentru a nu se încălca legislaţia în vigoare, dar încă nu s-a stabilit nimic, iar discuţiie vor fi reluate săptămâna viitoare.

Dacă legea va trece cu acest prag, unul dintre oamenii de afaceri români care va avea de câştigat va fi Gabriel Comănescu, care deţine compania Grup Servicii Petroliere (GSP). GSP deţine, printre altele, opt platfome mobile de foraj offshore care însă nu pot fora în apă adâncă. L-am întrebat pe omul de afaceri cum vede această obligaţie şi dacă România poate furniza oamenii şi serviciile necesare petroliştilor din Marea Neagră.

Are România industria şi oamenii necesari să asigure 25% din necesarul de angajaţi si de firme/lucrări pentru dezvoltarea operaţiunilor offshore de mare adâncime?

Gabriel Comănescu: Romania are personal pregătit în cateva centre universitare din ţară,cum sunt de exemplu cele din Ploieşti, Sibiu sau Constanţa. Ţara noastră a exportat în ultimii douazeci de ani câteva mii de absolvenţi bine pregătiţi în acest domeniu. Specialiştii români sunt cunoscuţi şi apreciaţi în ţările unde lucreaza.

Problema forţei de muncă locale este binecunoscută, iar în ultimii ani aceasta a ajuns să fie recunoscută şi de mari companii multinaţionale, care în trecut nu au mai întâmpinat dificultăţi în recrutarea din România. Aşadar, orice modificare legislativă care încurajeaza păstrarea forţei de muncă în România, în orice domeniu de activitate, nu numai în oil&gas, este binevenita şi necesară.

Contractanţii sau altcineva ar putea ataca această prevedere legală la Curtea Constituţională sau Comisia Europeana, dacă aceste pârghii nu sunt asigurate de Romania?

Gabriel Comănescu: Societatea pe care o conduc în domeniul forajului are peste 80 la suta din business din contracte externe. În majoritatea cazurilor am fost obligaţi de legile în vigoare din diferitele ţări în care operăm să angajăm personal local. Această practică este deci una uzuală şi ajută economia locala sa primeasca mai multi bani.

Pe această piaţă sunteti cel mai mare jucător autohton. Aţi participa la astfel de lucrari? Cum v-ar putea ajuta businessul o astfel de lucrare?

Gabriel Comănescu: Noi am executat lucrări de foraj şi constructii marine în toate zonele globului. În Marea Neagra am construit cea mai mare platforma fixă de foraj marin, am fost angrenaţi în proiectul construcţiei celui de-al treilea pod peste Bosfor şi în lucrări de montaj de ferme eoliene marine. Asadar avem o experienţă vasata, care excede forajul marin. Suntem deci pregătiţi pentru orice proiect, indiferent dacă este un proiect dezvoltat în Romania sau în afara ţării.

Ce impact ar avea proiectele din Marea Neagră asupra economiei in general?

Gabriel Comănescu: Pentru România, orice investiţie înseamna atragerea de bani mai mulţi în ţară şi angrenarea de businessuri locale conexe. Într-un cuvânt înseamnă dezvolare.

În zona continentală a Mării Negre se derulează două proiecte de anvergură. Primul, în zona de apă adâncă, derulat de Exxon şi OMV Petrom, unde s-au descoperit reserve potenţiale de gaze de până la 84 de miliarde de metri cubi, iar al doilea, derulat de fondul de investiţii american Carlyle, prin Black Sea Oil and Gas (BSOG), în zona de apă mică, are un potenţial cuprins între 10 şi 20 de miliarde de metri cubi. În acest al doilea caz primele gaze vor ajunge la ţărm anul viitor, în timp ce, în primul caz, Exxon şi Petrom vor anunţa în acest an dacă vor lua decizia exploatării comerciale. În caz pozitiv, gazele vor ajunge la ţărm în anul 2020.