Cea mai mare centrală nucleară din lume stă nefolosită, deși cererea de energie este în creștere

Pe coasta vestică a Japoniei, într-o regiune cunoscută pentru căderile abundente de zăpadă și producția de sake, cea mai mare centrală nucleară din lume stă nefolosită.

Centrala nucleară Kashiwazaki Kariwa (KK) din japonia, un complex de 4,2 milioane de metri pătrați pe malul mării, a fost cândva perla coroanei în strategia Japoniei de a crește energia atomică la 50% din mixul energetic al țării până în 2030. În interiorul centralei, un certificat înrămat de la Guinness World Records recunoaște producția potențială a instalației de 8,2 gigawați ca fiind cea mai mare la nivel global.

În prezent, această producție potențială de energie electrică – suficientă pentru a alimenta peste 13 milioane de gospodării – este zero. Cele șapte reactoare de la KK au fost închise după tsunamiul din 2011 și accidentul de la centrala Fukushima Dai-Ichi din estul Japoniei, care a determinat guvernul să își regândească dependența de energia nucleară.

Această decizie se dovedește a fi costisitoare: Japonia, țară săracă în resurse, cheltuiește mai mulți bani pentru importul de cărbune, gaz natural lichefiat și alte surse de energie – aproximativ 27 trilioane de yeni (172 miliarde de dolari) anul trecut – decât încasează din exportul de mașini. Gospodăriile și întreprinderile japoneze au fost presate să economisească energie în perioadele de vârf de consum. Iar dependența încăpățânată a țării de combustibilii fosili amenință să pună în pericol promisiunile sale de a aborda schimbările climatice.

Acum, când țara caută să stimuleze economia prin curtarea producătorilor de cipuri, precum Taiwan Semiconductor Manufacturing Co. și a operatorilor centrelor de date AI care avide de energie, se încinge o dezbatere:  dacă KK și proprietarul centralei, compania Tokyo Electric Power Co. – operatorul în timpul dezastrului de la Fukushima – merită o a doua șansă.

Nicio țară din lume nu are o asemenea centrală, care să mai și stea oprită.

„Este foarte important pentru Japonia să poată conta din nou pe Kashiwazaki Kariwa”, a declarat Rafael Mariano Grossi, directorul general al AIEA, într-un interviu acordat în martie la Tokyo. „Câte țări au această capacitate inactivă? Multe țări și-ar dori să o aibă”.

Cu toate acestea, repornirea reactoarelor inactive acum – ca să nu mai vorbim de construirea de noi reactoare – se dovedește dificilă din punct de vedere politic. Centralele nucleare pot furniza energie fără emisii de carbon în mod constant, spre deosebire de energia eoliană și solară care sunt intermitente, dar construcția de noi instalații durează adesea mai mult de un deceniu iar reactoarele generează deșeuri care rămân periculoase timp de mii de ani.

În 2017, două reactoare oprite de la KK au obținut aprobarea din partea autorității naționale de reglementare în domeniul nuclear pentru a-și relua activitatea, însă nici compania, nici guvernul național nu au stabilit o dată la care acest lucru s-ar putea întâmpla, deoarece nu au obținut încă aprobarea autorității locale. Adunarea regională a prefecturii Niigata, unde se află sediul KK, urmează să se reunească în această lună și va ar urma să analizeze dacă va susține sau nu repornirea.

Nu doar Japonia reconsideră energia nucleară: într-un scenariu pe care l-a publicat, Agenția Internațională pentru Energie Atomică preconizează că puterea instalată în centrale nucleare ar putea crește cu 24% până în 2030 și cu 140% până în 2050 față de nivelurile din 2022. Cel puțin 15 țări construiesc noi reactoare, în frunte cu China, care are 24 de reactoare în curs de dezvoltare, a anunțat BloombergNEF într-un raport din aprilie. India vrea să își tripleze capacitatea nucleară până la începutul anilor 2030. Și chiar și gigantul petrolier Saudi Aramco este în discuții cu SUA pentru a-și dezvolta programul nuclear civil.

Blocajul survine chiar în momentul în care guvernul premierului Fumio Kishida lansează o revizuire majoră a strategiei sale energetice, un proces care are loc cel puțin o dată la trei ani și care implică un grup de directori de companii, academicieni, politicieni și grupuri industriale. Membrii vor dezbate un obiectiv pentru ponderea producției de electricitate din centrale nucleare și probabil vor lua în considerare plângerile potrivit cărora Japonia nu face suficient pentru a stimula energia curată.

Este clar că Japonia are nevoie de o nouă modalitate de a-și alimenta economia sa de 4,1 trilioane de dolari. Invazia Rusiei în Ucraina și conflictele din Orientul Mijlociu au subliniat riscurile de a depinde de energia importată, pe care Japonia se bazează pentru 70% din producția sa de electricitate. Între timp, 21 de reactoare nucleare din întreaga țară stau nefolosite.

Japonia a repornit unele reactoare nucleare – 12 din 2011 încoace, dar repornirea oricărui reactor de la KK, sub conducerea Tepco, are o puternică încărcătură simbolică.

Încrederea în compania Tepco a fost subminată în 2007, când un cutremur cu magnitudinea de 6,8 grade a avariat KK, provocând scurgeri de material radioactiv și ducând la o anchetă a AIEA. Compania a răspuns prin consolidarea clădirilor reactorului, printre altele

Dezastrul de la Fukushima, patru ani mai târziu, a dat lovitura de grație. Compania nu a reușit să răcească reactoarele centralei după o oprire provocată de cutremur și tsunami, ceea ce a dus la o eliberare de radiații. Peste 150.000 de persoane au fost strămutate, iar unele zone rămân încă inaccesibile. Incidentul este considerat cel mai grav dezastru nuclear din lume după cel de la Cernobîl din 1986, costul total al curățării fiind estimat la aproximativ 23.000 de miliarde de yeni.

În 2021, autoritatea de reglementare în domeniul nuclear a interzis temporar Tepco să opereze KK după ce a constatat deficiențe de securitate, inclusiv atunci când un angajat a folosit o legitimație a unui alt membru al personalului pentru a intra în camera de comandă. Autoritățile au ridicat această interdicție în decembrie însă.

Compania spune că a rezolvat problemele de siguranță. Site-ul său enumeră opt modalități prin care lucrează pentru a face din KK „cea mai sigură centrală nucleară din lume”. Printre acestea se numără ridicarea unor ziduri de protecție la malul mării  înalte de 15 metri, și a unor bariere împotriva inundațiilor, construirea unui rezervor care să rețină 20.000 de tone de apă – echivalentul a 30 de bazine olimpice – pentru a ajuta la răcirea reactoarelor în caz de urgență.

În ciuda acestui fapt, temerile legate de siguranță au ieșit din nou la suprafață în acest an, când un cutremur cu magnitudinea de 7,6 grade a lovit peninsula Noto din apropiere în ziua de Anul Nou. Centrala a fost afectată minor, dar oficialii locali spun că episodul a ridicat semnale de alarmă.

„După cutremurul din 1 ianuarie, am văzut cât de dificile pot fi evacuările”, a declarat într-un interviu Ryugo Tsuchida, membru al Adunării din Niigata. El susține că energia nucleară nu își are locul într-o țară atât de activă din punct de vedere seismic. Guvernatorul Niigata, Hideyo Hanazumi, și alți lideri locali au cerut Tokyo să plătească pentru modernizarea drumurilor în cazul în care sunt necesare evacuări.

Chiar și cu noile măsuri de siguranță puse în aplicare, locuitorii din Niigata nu au prea multe de câștigat de pe urma repornirii KK. Electricitatea pentru prefectură este generată de o altă companie de utilități, Tohoku Electric Power Co. Dacă KK va fi repornit, energia produsă de aceasta va fi în beneficiul clienților din Tokyo, la peste 200 de kilometri distanță, în timp ce locuitorii locali vor suporta riscurile.

Înainte de Fukushima, multe municipalități rurale din Japonia au fost convinse să accepte centrale nucleare datorită subvențiilor acordate de guvernul național. Aceste plăți ofereau un amortizor financiar împotriva tendinței de depopulare care afectează Japonia rurală, pe măsură ce țara îmbătrânește, iar tinerii se îndreaptă spre orașele mari.

Mulți lideri locali regândesc acum acest compromis.

Viitorul energetic al Japoniei

Se preconizează că energia nucleară își va relua un rol major în sectorul energetic din Japonia, după ce sectorul a căzut brusc în urma dezastrului de la Fukushima.

Stând în biroul său din orașul Kashiwazaki, cu vedere la munții acoperiți de zăpadă, primarul Masahiro Sakurai – cel care va trebui să decidă dacă va aproba în mod oficial o repornire – oferă un anumit sprijin pentru această propunere.

„Nu am fost niciodată în tabăra promovării active a energiei nucleare, dar sunt de părere că ar trebui să acceptăm utilizarea acesteia până când alternativele, inclusiv, eventual, energia eoliană offshore, vor putea juca un rol mai important”, a declarat el. Sakurai este în favoarea repornirii a două dintre cele șapte reactoare ale KK și a cerut Tepco să ia în considerare dezafectarea celorlalte, vorbind despre riscurile de a avea atât de multe reactoare într-o singură locație.

Cu toate acestea, chiar dacă KK și toate celelalte instalații nucleare închise din Japonia vor fi repornite, acest lucru ar oferi doar un ajutor temporar Japoniei. Țara are nevoie ca toate cele 10 reactoare care așteaptă aprobarea reglementatorului să fie puse în funcțiune doar pentru a-și atinge obiectivul actual pentru 2030, care prevede ca 20%-22% din energia sa să provină din energie nucleară, au scris analiștii BNEF, inclusiv Mariko O’Neil, într-un raport din 1 februarie.

Însă cele mai multe dintre aceste reactoare vor avea o durată de viață limitată.

Jumătate din actuala flotă a Japoniei va ajunge la sfârșitul licenței operaționale în acest deceniu”, potrivit raportului. „Guvernul va trebui să facă mai mult decât să accelereze programul de repornire dacă vrea ca energia nucleară să joace un rol în viitorul energetic al Japoniei pe termen lung, cu emisii reduse de carbon”.

Companiile de electricitate din Japonia sunt de acord că sunt necesare reactoare complet noi. Principalul grup industrial al sectorului, Federația Companiilor de Energie Electrică din Japonia, a cerut în aprilie o politică mai clară din partea guvernului lui Kishida pentru a ajuta la orientarea investițiilor.

Din punct de vedere legal, reactoarele oprite trebuie să respecte noile standarde de siguranță post-Fukushima și să obțină aprobarea autorității de reglementare nucleară pentru a fi repornite. Dar, din punct de vedere politic, companiile precum Tepco caută de obicei să obțină acordul guvernatorului și al adunării prefecturii, iar procesele sau protestele cetățenilor pot încetini acest proces.

Takaaki Sasaguchi, a cărui fabrică de bere sake, veche de 125 de ani, se află la periferia celui mai mare oraș din Niigata, a fost primar al micului oraș Maki, unde Tohoku Electric plănuia să construiască o centrală nucleară. Sasaguchi a obținut organizarea unui referendum public care a respins în mod covârșitor propunerea. Tohoku a renunțat la proiect în 2003.  Sasaguchi spune acum că locuitorii din Niigata ar trebui să aibă același drept de vot în ceea ce privește repornirea KK.

Dacă centrala va fi repusă în funcțiune, „va avea un impact asupra vieții tuturor locuitorilor din Niigata”, a declarat bărbatul de 76 de ani. „Un guvernator singur nu poate lua o decizie cu privire la o problemă atât de importantă, și nici adunarea prefecturală nu poate face acest lucru”.

Dar impulsul nuclearului pare să fie în creștere.

Investitorii se poziționează deja pentru renașterea energiei nucleare. Cotația Tohoku Electric a înregistrat marți (28 main – n.red.) cea mai mare creștere din 2013 încoace, datorită perspectivelor de reluare a activității reactorului său Onagawa nr. 2, în timp ce Kyushu Electric Power Co. a strâns 30 de miliarde de yeni pe fondul cererii puternice pentru prima obligațiune de mediu din țară legată de finanțarea proiectelor de energie atomică.

Ministerul japonez al Comerțului – care supervizează politica energetică a țării – a trimis în martie un oficial de rang înalt pentru a discuta cu guvernatorul din Niigata despre repornirea reactorului. Iar Tepco a încărcat combustibil nuclear în unitatea 7 de la KK. Analizând repornirile anterioare ale reactoarelor din Japonia, BNEF preconizează că Tepco ar putea relua operațiunile la reactorul nr. 7 de la KK în octombrie. Deocamdată, nu există încă o dată țintă oficială.

Saga celei mai mari centrale nucleare din lume evidențiază echilibrul delicat cu care se confruntă multe națiuni, care încearcă să acomodeze preocupările legate de sănătate și siguranță cu cererea de energie și cu obiectivele privind schimbările climatice. Un alt incident dramatic precum cel de la Fukushima ar putea da o lovitură devastatoare eforturilor de a pune în funcțiune energie nucleară suplimentară și ar  întârzia și mai mult obiectivele privind schimbările climatice.

În biroul său din Kashiwazaki, primarul Sakurai recunoaște avantajele și dezavantajele repornirii cel puțin a unora dintre reactoarele KK.

„Bineînțeles că există preocupări legate de radiațiile cauzate de eventualele accidente”, a spus bărbatul de 62 de ani. „Dar există și amenințări reale din cauza schimbărilor climatice – de la moartea prin insolație și inundații și incendii de vegetație. Nuclearul este încă necesar pentru a combate acest lucru”.

sursă foto: Yomiuri Shimbun