Activitatea complexului atomic Kashiwazaki-Kariwa, care are în componenţă şapte reactoare, este în prezent sistată, ca urmare a seismului de la Niigata din 2007, dar şi în contextul noilor măsuri de siguranţă, adoptate în urma accidentului de la Fukushima, provocat de un seism şi un tsunami la 11 martie 2011.
Toate centralele atomice din Japonia sunt oprite, după incidentul Fukushima, cu excepţia celei de la Ohi, unde funcţionează două unităţi din patru.
Kashiwazaki-Kariwa, exploatată de Tokyo Electric Power (Tepco), la fel ca cea de la Fukushima, este construită parţial deasupra unei falii geologice.
Operatorul le consideră inactive, însă noua autoritate pentru siguranţa nucleară, înfiinţată în septembrie 2012, le-ar putea reclasifica ca urmare a unei înăspriri a normelor, aflată în prezent în stadiu de cercetare.
Autoritatea ia în calcul definirea ca activă a unei falii care s-a mişcat în ultimii 400.000 de ani, în loc de 120.000 sau 130.000 de ani, nivelul regulilor din prezent, a explicat un oficial pentru AFP.
„Noile directive vor fi puse în viogoare în iulie, după care vom reevalua pe aceste criterii siguranţa fiecărei dintre instalaţiile nucleare ale Japoniei”, a spus acesta, precizând că nicio decizie nu va fi luată fără ca noile reguli să fie puse în aplicare.
Cel puţin două falii considerate în prezent inactive sunt susceptibile să fie reevaluate ca active, ceea ce ar putea atrage determinarea drept inexploatabile a reactoarelor menţionate, potrivit cotidianului Yomiuri Shimbun.
Un purtător de cuvânt al Tepco a declarat că întreprinderea a efectuat noi studii geologice în subsolul centralei de la Kashiwazaki-Kariwa, pentru a preciza natura acestuia.
Kashiwazaki-Kariwa nu este nici pe departe singura instalaţie nucleară suspectată că ar fi construită pe un teren ce prezintă riscuri geologice.
Cinci alte centrale fac obiectul unor anchete geologice elaborate, care ar putea provoca interzicerea redeschiderii activităţii, înclusiv pentru amelioratorul experimental de la Monju.
Guvernul cere repunerea în activitate a centralelor, în scopul aprovizionării de energie, însă doar în cazul în care reactoarele sunt evaluate ca fiind sigure de către autoritatea statutar independentă.