Cea mai mică dobândă din România: 3,2%. Nu e în oferta băncii, se dă în instanţă

N.M. a luat un credit de nevoi personale garantat cu ipotecă în franci elveţieni de la OTP Bank în decembrie 2007. Dobânda la acel moment era de 5,7% şi o clauză din contract dădea băncii posibilitatea să o modifice „în funcţie de politica proprie, luând în considerare valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută – Libor – fără a exista consimţământul împrumutatului”.

Şi dobânda a variat. Doar în sus, deşi dobânzile interbancare pe valute au căzut. Intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 a adus o prevedere prin care la contractele în curs de derulare, băncile erau obligate să modifice modul de calcul al dobânzii variabile prin raportarea la un indicator independent – Libor, Euribor, Robor -, la care să se adauge o marjă fixă. Băncile au procedat la extragerea marjei fixe prin calculul diferenţei dintre aceşti indicatori şi dobânda curentă.

N.M. a primit de la OTP o marjă de 6,77%  pe care a contestat-o în repetate rânduri prin adrese la bancă şi a cerut calcularea acesteia în funcţie de Libor de la momentul semnării contractului. A primit o reducere de 0,5 pp.

Clientul a ajuns să se judece cu OTP Bank în 14 martie 2011, după ce a depus o sesizare la Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Sibiu în luna ianuarie. În procesul de la Judecătoria Sibiu, clientul OTP a intervenit în nume propriu şi a cerut instanţei să constate ca abuzivă clauza din contractul de credit care îi permitea băncii să modifice dobânda.

După jumătate de an, în 20 septembrie 2011, Judecătoria a considerat abuzivă clauza de la art. 8, punctul 8.1 şi a dispus eliminarea acestei. Totodată, judecătorul a hotărât ca banca să revizuiască marja de dobândă din contractul de credit, în sensul scăderii din dobânda curentă de 5,7% a indicelui Libor la trei luni din decembrie 2007 (data încheierii contractului), de aproximativ 2,8%, astfel a rezultat o nouă marjă de 2,9%

Pe 6 martie 2012, hotărârea a devenit irevocabilă cu ocazia respingerii recursului OTP de către Tribunalul Sibiu.

Instanţa a decis să se calculeze dobânda variabilă în funcţie de Libor la trei luni, care în acest moment este de 0,9%. Cum în perioada aceea OTP nu cerea alte comisioane la acest tip de credit, afară de cel de acordare, dobânda anuală efectivă este cea mai mică la creditul lui N.M. este cea mai mică din România pentru un client persoană fizică, din câte se ştie: 3%. Mai mică şi decât cea obţinută de clientul BCR de la Focşani, care are de plătit o marjă mai mică, de 1,5 pp, calculată însă de Euribor 6M şi la care se adaugă un comision de administrare de 0,05%, aplicat la sold, de unde rezultă o DAE de 3,3%. Chiar şi cu includerea comisionului de acordare a creditul OTP în calcul rezultă o DAE de 3,2%.

Cum a încercat OTP să se apere

Banca susţinea că nu există obiect pentru acţiunea clientului, din moment ce clauzele contractuale la care se făcea referire au dispărut după ce OUG 50 a intrat în vigoare şi banca a emis noi acte, pe care clienţii, chiar dacă nu le semnau, le acceptau tacit. Banca susţine că după ce au fost emise noile acte adiţionale, clientul nu le-a reclamat. Afară de asta, OTP a susţinut că semnarea contractului în 2007 a însemnat şi acceptarea clauzelor şi că legea permite băncii să modifice dobânda. Dacă nu era de acord, susţine banca, clientul avea în orice moment posibilitatea să rezilieze contractul.

Mai mult, OTP susţine că prin faptul că acesta a plătit în continuare ratele la bancă, fără să conteste dobânda majorată, arată că nu a existat rea credinţă şi că părţile au acţionat de pe poziţie de egalitate.

Instanţa a demontat toate argumentele OTP şi a ajuns la concluzia că acţiunea nu numai că are obiect, dar că forma neclară în care era făcut contractul permitea băncii să acţioneze abuziv; contractul nu a fost unul negociat, ci unul de adeziune, clauza privind dobânda era în avantajul băncii şi a profitat de ea, că rezilierea contractului nu era o soluţie reală – de unde bani pentru plata în întreg a creditului? De asemenea, judecătorul a arătat că au fost depuse mai multe notificări de către client la emiterea noilor acte adiţionale.

Poziţia OTP Bank România

La cererea ECONOMICA.net, reprezentanţii OTP au oferit următoarea poziţie:

„Vă asiguram că OTP Bank analizează fiecare caz în parte şi încearcă să găsească o soluţie comună cu fiecare client. Acest lucru înseamnă că fiecare situaţie este analizată în parte, discutată cu clientul pentru a găsi cea mai buna soluţie, într-o maniera prietenoasă.

În ceea ce priveste cazul expus, nu considerăm că reprezinta o practică şi o concluzie generală în cazul băncii noastre. Până în acest moment, pentru un numar mare de clienţi, banca a găsit soluţii pe care clienţii le-au agreat.”

Nu este singura decizie

Cu siguranţă nu este însă singurul caz în care OTP Bank a pierdut în instanţă pe această speţă, alte cazuri fiind prezentate şi aici.

În dosarul 9297/176/2010, Tribunalul Alba a decis în octombrie 2011 să respingă recurusul formulat de OTP Bank la decizia Judecătoriei prin care dobânda unui client era stabilită la nivelul de LIBOR CHF 3M + o marjă de maximum 2,91%.

N.M.M. a câştigat în dosarul 8323/271/2009 la Oradea împotriva OTP tot pe clauza care permitea băncii să modifice dobânda. Acesta a obţinut şi anularea fără penalităţi a serviciului OTPdirekt, dar şi a comisionului de acordare a creditului de 1350 de franci elveţieni, plătit peste cel de analiză a dosarului, şi restituirea sumelor de bani plătite pe clauzele abuzive. Hotărârea a devenit definitivă din aprilie 2011 şi OTP a fost pusă să plătească cheltuieli de judecată de 1.000 de lei.

În alte câteva procese, clienţii OTP au primit marje de 3%, însă banca mai mare cale de atac în recurs.

La Sibiu, B.B. Şi B.S.F. Au obţinut o sentinţă identică împotriva OTP în dosarul 11652/306/2011 în noiembrie 2011, după ce Protecţia Consumatorilor a făcut plângere contavenţională băncii în septembrie 2011. Recursul urmează să se judece în 20 aprilie.

O sentinţă favorabilă în prima instanţă a obţinut şi T.D. la Bucureşti în martie 2011 în dosarul 42837/3/2009: marjă de 3% peste Libor la trei luni şi eliminarea clauzei abuzive. OTP a făcut apel la acestă decizie, respins de Curtea de Apel Bucureşti în 23 ianuarie 2012, şi are dreptul la recurs.

Sunt peste 100 de procese deschise împotriva OTP, a căror desfăşurare poate fi urmărită pe site-ul clienţilor nemulţumiţi: www.antiotp.com.