Decizia, luată de Marea Cameră, formaţiunea supremă a CEDO, nu vizează direct conflictul dintre Tbilisi şi Moscova din 8-12 august 2008, ci acoperă în principal perioada 12 august – 10 octombrie 2008, între armistiţiu şi data retragerii oficiale a trupelor ruse.
CEDO consideră că în respectiva perioadă Rusia a exercitat un „control efectiv” asupra Osetiei de Sud şi Abhaziei, cele două regiuni separatiste proruse, precum şi asupra „zonei tampon”.
„După această perioadă, puternica prezenţă rusă şi dependenţa administraţiilor din Osetia de Sud şi Abhazia faţă (de Rusia) indică faptul că a existat o continuare a ‘controlului efectiv’ rus” asupra celor două regiuni, mai subliniază CEDO.
Curtea a concluzionat astfel că abuzurile comise în principal în aceste zone de către miliţiile separatiste s-au desfăşurat sub administraţia rusă şi că aceasta ar fi trebuit, prin urmare, să încerce să le împiedice.
CEDO explică faptul că se bazează „pe rapoarte ale unor organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale” şi că a audiat „33 de martori în total”.
Printre abuzurile denunţate de Tbilisi, unii martori au vorbit despre „incendii şi jafuri asupra unor locuinţe, comise de miliţii din Osetia de Sud când satele lor se aflau sub control rus, precum şi acţiunile violente comise împotriva unor civili georgieni”, în special „execuţii sumare”.
În „multe dintre cazuri”, soldaţii ruşi „au asistat la scene (…) în mod pasiv”, scrie CEDO, care evidenţiază o „toleranţă oficială” din partea autorităţile ruse care „nu au derulat anchete efective asupra presupuselor nereguli”.
Soldaţii ruşi nu au împiedicat forţele din Osetia de Sud să adune 160 de civili georgieni în subsolul unui minister la Ţhinvali, între 10 şi 27 august 2008, mai sesizează CEDO, care evocă de asemenea „rele tratamente” sau „acte de tortură” comise împotriva unor prizonieri de război, tot de către forţele din Osetia de Sud, pe care ruşii nu le-au oprit.
CEDO a concluzionat astfel că „practicile administrative” ale Rusiei în aceste teritorii pe care le controla au încălcat mai multe articole ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în special pe cele care garantează dreptul la viaţă sau care interzic tortura.