Cel mai frumos imobil din Bucureşti. Galerie foto

Un imobil de 560 de metri pătraţi, cu 2 etaje şi o mansardă, construit pe un teren de numai 282 de metri pătraţi situat într-o mahala autentică a capitalei a căştigat premiul Anualei de Arhitectură 2012, categorie locuinţe. Casa de arhitectură care a lucrat pentru acest proiect este Synthesis Arhitecture. 

Casă frumoasă într-o mahala

Povestea casei ce urma să devină câştigătoarea unui premiu de prestiugiu în domeniul arhitecturii a început în 2009 când proprietara, Dorina Petre o tânără de 25 de ani, a decis să investească pe terenul de nici 300 de mp. A solicitat un Certificat de Urbanism, dar soluţia urbanistică oferită iniţial consta într-o replică a casei-vagon specifică zonei, ceea ce însemna compromiterea oricărei posibilităţi de a avea o curte, dar şi o investiţie într-un imobil complet nefuncţional. Mai mult, zona în care se situează casa, deşi semicentrală, este una problematică.”Terenul (str Tămâioarei n.red) este situat într-o zonă semicentrală a Bucureştiului, într-un context destul de problematic. Este vorba despre o mahala autentică – aproape neschimbată de trecerea anilor, aproape abandonată de cei care administrează oraşul şi se ocupă cu planificarea sa – aflată însă în imediata vecinătate a parcului, lacului şi mânăstirii Plumbuita. Încă de la începutul proiectului ne-am confruntat cu aceste date contradictorii: o lotizare densă tipică mahalalei, cu o viaţă (urbană?) pulsând uneori prea intens pentru ceea ce înseamnă spaţiu public / spaţiu privat / bună vecinătate, versus potenţialul unui cadru natural de excepţie. În bună parte, deciziile pe care le-am luat în timpul proiectării au pornit de la încercarea rezolvării aceastei ecuaţii paradoxale”, a explicat pentru ECONOMICA.NET Panteli Mourgka, şeful proiectului.

Soluţia salvatoare

Pentru a rezolva problema spaţiului, echipa de la Synthesis a decis să construiască pe verticală. Au obţinut astfel două corpuri unite printr-un gang şi 3 curţi diferite. De asemenea, cu excepţia parterului cu gang, fiecare nivel al celor două corpuri conţine câte un apartament de 2 camere, cu suprafaţa construită de aproximativ 68 mp. În total, 7 unităţi locative pe un teren de mici dimensiuni. „Prin propunerea pe care am făcut-o, am încercat în primul rând o tipologie urbană diferită de casa-vagon. Alegerea acestei noi tipologii a dus la redistribuirea suprafeţei desfăşurate pe verticală, în favoarea obţinerii unei amprente mai mici la sol şi, în acelaşi timp, a unor curţi mai mari şi a unor volume mai compacte. Proporţia curţilor, folosind în întregime lăţimea terenului, a permis şi organizarea la sol a tuturor locurilor de parcare necesare, fără a mai fi nevoie de parcare subterană şi, implicit, de construirea unui subsol, cu toate implicaţiile sale din punct de vedere economic pentru o investiţie atât de mică”, ne-a mai declarat arhitectul.

Faţadă de uluci

Pe lângă particularităţile ce ţin de tipologie, imobilul din Tămâioarei iese din tipar şi datorită faţadei din uluci. „Expresia generală a faţadelor a fost aleasă din două motive: primul, de natură practică, ţine de protecţia spaţiului privat al apartamentelor, dată fiind distanţa redusă (10 m) dintre două apartamente dispuse vis-a-vis sau dintre faţadă şi vecinătăţile imediate ale cartierului; al doilea rezultă din procesarea motivului tradiţional al gardului de uluci dispuse ritmic, vertical, care este omniprezent în contextul mahalalei. De asemenea, riflajele verticale de lemn (şipci de brad băiţuite, prinse pe rame de oţel) au fost alese pentru o mai bună comportare în timp faţă de cele orizontale”, mai povesteşte Mourgka.

Anuala de Arhitectură Bucureşti organizată de Ordinului Arhitecţilor din România  se desfăşoară în perioada 1-12 iunie, tema ediţiei fiind Eco-Arhitectura. La secţiunea „locuinţe” au fost nominalizate pentru marele premiu 15 proiecte.