‘Dat fiind contextul politico-social, cele mai longevive afaceri de familie din România abia trec de un sfert de secol de existenţă, multe dintre acestea fiind acum în faţa primului test major, transferul conducerii către generaţia următoare. Cu toate acestea, putem remarca şi la afacerile de familie româneşti de succes caracteristicile specifice necesare pentru dezvoltare pe termen lung: deschiderea spre inovare şi adaptarea la realităţile pieţei locale şi mondiale. Combinate cu spiritul antreprenorial şi flexibilitate, aceste calităţi vor fi cu siguranţă elementele cheie în dezvoltarea viitoare’, a declarat Gabriel Sincu, coordonator al diviziei de consultanţă pentru afaceri de familie din EY România.
Potrivit acestuia, spre deosebire de afacerile de familie din străinătate, afacerile de familie româneşti nu sunt atât de reticente în accesarea de fonduri de pe bursele publice, listările unor business-uri antreprenoriale importante din ultima vreme fiind remarcate în mediul financiar din România.
‘De asemenea, putem vedea o serie de afaceri de familie româneşti de succes care au cedat o parte din capitalul social unor fonduri străine de investiţii, păstrând totuşi controlul asupra business-ului. Zona economiei digitale este, în opinia mea, un uriaş incubator pentru antreprenorii tinerii care vor pune bazele viitoarelor afaceri de familie de succes din România’, spune Sincu.
Marile afaceri de familie creează culturi organizaţionale agile, inovează şi recompensează prospeţimea în gândire, se arată în studiul EY Family business survey 2018. Toate aceste elemente alimentează fenomenele disruptive din piaţă, iar, ce este mai interesant, puţine afaceri de familie globale (12%) se identifică drept factori disruptivi.
‘Respondenţii de pe principalele pieţe globale recunosc faptul că au o cultură antreprenorială distinctă (68%), că stimulează agilitatea şi schimbarea (67%) şi că îşi permit să facă greşeli în demersul lor de a-şi îmbunătăţi afacerea (61%). În mare parte, folosesc mediile sociale (68%), încorporează tehnologii Big Data (65%) şi folosesc Robotic Process Automation – RPA – în eforturile lor de a menţine ritmul cu ceilalţi (50%). Astfel, dezvoltă culturi organizaţionale cu o mare capacitate de a crea sau a fructifica fenomenele disruptive de la o generaţie la alta’, informează sursa citată.
Sincu a adăugat că, spre deosebire de creşterea modestă de 3,6% a PIB-ului mondial prevăzută de Fondul Monetar Internaţional pentru anul 2018, afacerile de familie chestionate au o ţintă medie de creştere a veniturilor de 9,1%, conformă cu rata de profitabilitate pe termen lung pentru indicele S&P 500, care este în jurul a 10%.
‘Acest lucru este remarcabil, având în vedere faptul că 62% dintre afacerile de familie au declarat că nu au pus în vânzare active către terţi pentru a-şi asigura linii de investiţii. Minoritatea care a utilizat un astfel de mijloc de obţinere de capital a afirmat că a folosit această soluţie doar pe un termen scurt, pentru o medie între patru şi şase ani. Două treimi din respondenţi spun că îşi investesc propriile resurse financiare în creştere şi inovare. În acelaşi timp, afacerile de familie par mai degrabă reticente în privinţa contractării unui credit’, spune EY.
30% dintre respondenţi afirmă că, în prezent, folosesc ‘mult’ talentele mai tinere din familie, alţi 15% indicând că se bazează ‘enorm’ pe aceştia pentru a identifica tendinţele care ar putea remodela piaţa.
Cu toate astea, majoritatea respondenţilor (55%) recunoaşte că mai sunt multe de făcut în direcţia utilizării talentelor din interiorul familiei lor, fiind vorba de primele generaţii care au crescut odată cu revoluţia digitală.
În privinţa duratei de viaţă a unei afaceri de familie, una dintre cele mai cunoscute concluzii statistice ale unui ‘raport de supravieţuire a afacerilor de familie’ menţionează configuraţia 30:10:3, în care 30% dintre companii supravieţuiesc la a doua generaţie, 10% ajung la a treia generaţie şi doar 3% trec dincolo de acest punct.
Prin comparaţie, arată EY, durata medie a unei companii din indicele S&P 500 al principalelor companii americane a scăzut cu peste 50 de ani în ultimul secol, de la 67 de ani în perioada anilor 1920 la doar 15 ani în prezent, conform lui Richard Foster, profesor la Universitatea Yale.