Cele mai mici costuri de finanţare sunt la bursă. În ce condiţii bursa bate banca
O companie care are nevoie de o finanţare de 5 milioane de lei, ar plăti în prezent o dobândă efectivă (toate costurile incluse) de aproape 6,7% /an, pentru un credit la bancă pe cinci ani, , potrivit calculelor făcute de Andrei Rădulescu, analist senior al SSIF Broker Cluj Napoca.
În schimb, costurile totale s-ar reduce la 1,2% / an, în cazul obţinerii aceleiaşi sume printr-o emisiune de acţiuni şi vânzarea lor prin bursă.
Şi finanţarea prin obligaţiuni vândute şi listate la bursă ar fi mai ieftină: 5,2% (a fost luat în calcul o dobândă medie anuală cu 2% mai mare decât media dintre ROBOR şi ROBID, vezi fişierul ataşat).
Costurile includ şi vânzarea şi listarea la bursă a acţiunilor sau obligaţiunilor, în scopul tranzacţionării, care reprezintă un element de atractivitate, investitorul putând fructifica plasamentul înainte de scadenţa de 5 ani.
Dobânzile la creditele existente erau 10,13% în septembrie şi de 8,61% la creditele noi, potrivit datelor citate de analistul de la SSIF Broker.
Calculele nu iau în considerare anumite implicaţii indirecte asupra costului total al finanţării. Dobânzile la credite şi la împrumuturile obligatare sunt deductibile fiscal, fiind incluse la cheltuieli financiare în bilanţ.
Aspectul fiscal face mai ieftină finanţarea prin credite bancare şi prin obligaţiuni.
În schimb, dividendele pe care compania trebuie să le plătească acţionarilor, în loc să investească profitul respectiv, sunt costuri nedeductibile (dividendele se alocă din profitul net).
Pentru că nu sunt purtătoare de dividende, obligaţiunile oferă o finanţare mai ieftină, dar şi ele trebuie să aibă un randament superior dobânzii la credite, pentru a atrage investitorii mari instituţionali.
„Emisiunea de acţiuni şi vânzarea unei participaţii minoritare conservă puterea acţionarului majoritar şi lasă acestuia puterea de a nu decide acordarea de dividende. În plus, listarea la bursă oferă vizibilitate în economie şi perspectiva de a finanţa alte investiţii prin majorări de capital, compania având deja un istoric în spate”, a declarat Andrei Rădulescu, pentru ECONOMICA.NET.
În estimarea cheltuielilor de finanţare prin vânzare de acţiuni la bursă, analistul a luat în seamă un randament care ar trebui să satisfacă pretenţiile investitorului (finanţator prin cumpărare de acţiuni) şi care include media de 5% a randamentului titlurilor de stat pe 10 ani şi o primă de risc de peste 5%, ajustat cu un coeficient de volatilitate (beta), dependent de piaţă.
Prima de risc pentru companiile româneşti poate varia în jur de 7%, ajungând la 10 % în cazul unor companii mai puţin cunoscute.
„Finanţarea prin credite bancare este preferată, în tradiţia europeană, spre deosebire de mentalitatea americană, care nu are probleme legate, de pildă, de cedarea într-o proporţie redusă a controlului asupra companiei, sau de disconfort rezultat din transparenţa sporită cerută companiilor listate la bursă”, a mai spus analistul de la SSIF Broker.
Pe de altă parte, costul finanţării poate creşte mult pentru a face mai atractive titlurile puse în vânzare, pentru investitori într-o economie şi pe o piaţă bursieră în curs de dezvoltare, ca ale României, aşa cum relevă exemplul recent al eşecului ofertei publice de vânzare a acţiunilor AdePlast.
Analiştii au relevat, la momentul ofertei AdePlast că patronul companiei a dorit un preţ / acţiune care a fost considerat mare de investitorii finanţatori, iar un preţ mai mic ar fi însemnat diluarea maimare a forţei pachetului său majoritar.
Sistemul financiar modern este caracterizat de goana după profituri cât mai rapide, iar atractivitatea pe termen scurt a unor acţiuni sau obligaţiuni la bursă trebuie să ţină seama de această caracteristică.
Totuşi, finanţarea prin bursă devine mai profitabilă pentru companie, ca urmare a vizibilităţii sporite pe care bursa o conferă. Astfel sunt mai bine făcute cunoscute proiectele de investiţii, atractivitatea acestora şi potenţialul de profitabilitate care ar putea atrage investitorii.